Intreaba psihologul
HOME CUPLU COPII SANATATE CASA CULINAR STIL DE VIATA
Home » Noutati » Consiliere

Intreaba psihologul

Aici gasesti raspunsurile la intrebarile tale legate de psihologie, educatia copiilor, problemele adolescentei, relatii si cuplu. Adreseaza psihologilor intrebarea ta!

CONSILIERE OFERITA DE  HIPOPLAY
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
Psiholog clinician
0724104323
HipoPlay
autismcreativ.wordpress.com
HipoPlay
www.hipoplay.com  

Posteaza o intrebare (Intrebarile vor aparea pe site dupa aprobarea lor de catre administrator)
Numele tau *
Subiect *
Email * (nu va fi facut public)
Intrebare *

Intrebari si raspunsuri

ciocan mirela, 21.10.2015 17:06
Despre copilul meu
Buna ziua, va rog frumos sa-mi dati un sfat, o solutie la ceea ce va voi spune: am un baiat de 22 de ani, nu lucreaza dar orice as spune eu totul este la el cu susul in jos, fumeaza mult, nu era asa, toata ziua sta pe calculator, este nervos, are impresia ca este tot timpul nedreptatit, a lucrat prin diferite locuri dar nu a stat.

Nu stiu daca totul este de la statul pe leptop nonstop si de la tigari, acum 5 minute vorbeste bine apoi se schimba. Va repet, nu era asa, aveam cu cine discut.

De tigari nu vrea sa se lase. Ce pot face sa renunte la fumat? dupa mine zic ca si tigarile l-au facut asa.

Va multumesc!
Kristiana, 3.07.2015 13:28
Poate fi doar indisciplina?
Buna ziua,

Sunt mama unei fetite de 9 ani, este inteligenta, frumoasa, clinic sanatoasa, dar foarte energica, activa. Sare, danseaza (chiar si la masa), este preocupata de joaca toata ziua. Nu sta locului o clipa, nici macar la masa, unde, de altfel, este foarte mofturaosa si refuza din start mancarurile pe motiv ca nu ii plac, chiar daca nici macar nu incearca sa guste.

Vorbeste mereu, intra in discutiile adultilor si are tendinta de a comenta malitios despre persoane pe care nu le cunoaste. Raspunde foarte obraznic, se stramba, are replica si comentarii la absolut orice (gen: "ba nu!"...).

Rezultatele scolare sunt foarte bune (clasa a 2-a), in ciuda faptului ca temele le face in graba, dupa multe negocieri si tergiversari, cu pauze dese (sare de la o materie la alta) si intreruperi.

Cu colegii se poarta frumos si nu am avut plangeri din partea invatatoarei.

Uneori refuza vehement ajutorul la teme, alteori plange la o tema banal de usoara, pe motiv ca nu stie sa o faca, dar nu este deloc atenta atunci cand vrei sa o ajuti.

Nu isi finalizeaza actiunile incepute, se plictiseste foarte repede, are tendinta de a da vina pe altul. Este foarte dezordonata, refuza orice cooperare (ex.sa isi aranjeze hainele, jucariile).

Se enerveaza foarte repede, este artagoasa si irascibila si nu accepta sfaturi sau pareri. Are o schimbare brusca de comportament, de dispozitie, fara nici un motiv.

Plange si striga daca nu obtine ce vrea, uneori doar pentru inca cateva minute de joaca sau pentru felul in care vrea sa se imbrace (chiar daca ii explic ca e total inadecvat).

Adesea este uracioasa cu cei din familie, nonconformista, chiar daca noi ne purtam frumos cu ea. Striga si tipa mai tot timpul, ii place galagia. Doarme putin, se trezeste noaptea si isi deschide televizorul, aprinde veioza si doarme asa.

Nu asculta, nu vrea sa respecte nici o regula, nu are nici cea mai mica urma de parere de rau dupa ce face ceva rau sau se comporta urat si noi ii explicam ca a gresit (uneori pare ca nici macar nu aude ce vorbesti cu ea, alteori in schimb e vadit sensibilizata de explicatia noastra).

Singurele preocupari sunt joaca si cumparaturile, iar cand e pedepsita pentru comportament si nu are voie la joaca reactioneaza.

Are si momente de liniste, cand stie sa se poarte frumos, cuviincios, si e dragastoasa, dar acestea sunt putine si din ce in ce mai rare.

Nu stiu cum sa ma comport cu ea. La inceput am pus seama pe viata tulburata pe care a avut-o (si-a pierdut mama la varsta de 6 ani), dar acum sunt in dilema si cred ca dragostea si stabilitatea pe care i le-am oferit nu sunt suficiente. Problema e ca acest comportament il afiseaza cu toti membrii familiei. E doar un copil indisciplinat sau ar trebui sa consult un psiholog?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna Kristiana,

Mesajul dumneavoastra este foarte complex si apreciez foarte mult curajul si deschiderea. Ma bucur ca fetita este sanatoasa si energica. Pare ca aceasta energie este dificil de gestionat pentru toata lumea: pentur ea si pentru voi, familia.

Din tot ce ne-ati povestit fetita pare sa fie foarte incordata, sa devalorizeze tot ce este in jur... sa nu aiba incredere in lume: este critica cu ceilalti, nu accepta sfaturi, este uracioasa cu cei din familie, are o atitudine de superioritate care o izoleaza de ceilalti in loc sa o aduca impreuna cu ceilalti. Momentele de afectiune sunt din ce in ce mai rare. Pare sa fie reactia unui copil descurajat care reactioneaza agresiv pentru ca se simte mereu vulnerabil. Acest lucru se poate foarte usor corela cu pierderea mamei si mai ales cu modul in care ea a integrat experienta. Fetita pare sa aiba foarte multe resurse- relatiile de la scoala inca sunt bune, cognitiv face fata.

Nu a trecut foarte mult timp de la moartea mamei ei, inainte de a se rigidizia unele concluzii gresite despre lume (lumea e un lucru primejdios, trebuie sa fii mereu in alerta si agresiv sa te protejezi de orice vine spre tine- de exemplu) care duce la dezvoltarea unor comportamente agresive, recomand puternic sa mergeti la un psiholog care lucreaza prin joc (lucrul prin joc este foarte eficient la copii- Terapeut Gestalt, Terapeut experiential, Terapeut umanist, Play Teraput) care va ajuta fetita sa integereze experienta pierderei mamei si sa faca fata lumii intr-o alta maniera. Daca aveti nevoie de un contact ne puteti scrie in ce oras locuiti pe mailul office [at] famclub [punct] ro si va voi oferi cateva variante de terapeuti daca cunosc in orasul respectiv.

Sunt minunate interesul si grija dumneavoastra si consider ca are mare noroc sa aiba pe cineva care vede dincolo de agresivitatea ei si se intreaba: ce se intampla cu copilul acesta? Aceste simptome par sa semene si cu depresia la copii (care se manifesta in mod opus fata de oameni, oamenii sunt fara energie, copiii au prea multa energie si sunt agresivi/nu se pot focusa) si cu perioada de doliu in care exista foarte multa frica, furie, neincredere ce se manifesta la copii exact cum ne-ati povestit ca se comporta cea mica.

Si ca sa va raspund la intrebare:

Poate fi doar indisciplina?

Foarte putin din ce ne-ati povestit are legatuara cu indisciplina. Asadar, nu, nu poate fi doar indisciplina, dupa cum ati intuit si dumneavoastra foarte bine.
GABRIELA N., 10.07.2015 12:13
Neintelegeri cu baiatul
Buna ziua,

Sunt mama a doi baieti, cel mare 20 ani, cel mic 10 ani. Baiatul cel mare pana in clasa a IX-a a fost un copil extrem de constiincios, responsabil, ascultator si nu am avut nici un fel de probleme cu el.

Din clasa a-X-a si-a facut o prietena din acelasi liceu, cu care este si acum impreuna, iar de atunci este schimbat total. Anul trecut dupa ce a promovat examenul de bacalaureat nu a reusit la facultate, iar eu consider ca din cauza prietenei lui care il domina si il determina sa-si petreaca aproape tot timpul cu ea, el nemaiavand timp suficient pentru invatatura.

Acum, tinand cont ca mai are aproximativ 3 saptamani pana la examenul de admitere ne certam zilnic (eu imi sustin punctul meu de vedere, el ma contrazice si-mi spune sa am rabdare ca anul asta va lua la facultate).

Nu sunt impotriva sa fie cu acea fata, dar nu-mi place cum se comporta cu el, cum face tot ce vrea din el.

Imi asum responsabilitatea ca am fost si sunt o mama putin mai severa, dar am considerat ca trebuie sa ma comport asa pentru a reusi sa tin in frau parghiile.

Sotul a fost intotdeauna mai tolerant cu copiii, fapt pentru care ei sunt mai apropiati de tata decat de mine. Nu stiu cum sa ma port cu baiatul cel mare, nu stiu cum va trebui sa-mi revizuiesc comportamentul si fata de baiatul cel mic (tinand cont ca el are o personalitate mai puternica decat cel mare, este mai razvratit si nu accepta lucruri impuse, iar in privinta scolii trebuie sa ma tin tot timpul de capul lui, "sa-l imping de la spate", altfel nu invata).

Va rog daca puteti sa-mi dati cateva sfaturi. Multumesc pentru timpul acordat
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna Gabriela, si multumim pentru intrebare.

Din ce mi-ati povestit pare ca baiatul cel mare, ajuns in clasa a IX-a a intrat in adolescenta. Tinerii in perioada adolescentei trec prin perioada de rebeliune in care au nevoie sa testeze lucruri noi, sa exploreze, sa provoace pentru a intelege mai bine lumea din jur- se aseamana cu perioada 2-4 ani in care fac foarte multe greseli- strica obiecte, etc.

Rezultatul acestui proces este crearea unui set de reguli proprii... in tot acest proces toti tinerii incearca diferinte variante pana cand gasesc ceea ce le este mai convenabil, iar asta presupune ca de multe ori gresesc pentru ca prin incercare si eroare se invata cel mai bine. De aceea toti adolescentii fac diferite lucruri pe care apoi le regreta la varsta adulta. Este un proces firesc si binefacator, ii ajuta sa isi dezvolte capacitatea de a lua decizii si este firesc sa faca greseli pentru ca acum invata sa devina adulti.

Pentru a facilita acest proces este bine sa lasam o doza de libertate din timp, inainte de a ajunge la 14 ani. Ati povestit ca aveti si un baiat de 10 ani. Este varsta perfecta sa incepeti sa le oferiti libertate de decizie, sa incerce in probleme mici sa caute solutii singuri, sa testeze ,pentru ca la 14/ 18 ani sa aiba deja capacitatae de a selecta din variantele care exista cele mai bune pentru ei.

Inca de mic este recomandat un echilibru intre: libertate, urmari ale propriilor alegeri si responsabilitati.

- Libertatea de a alege, de a lua decizii pentru sine: cand isi face temele, cu ce se imbraca, ce muzica asculta, ce prieteni are, sa participe si sa se tina cont de parera sa la deciziile familiei (unde se merge in vacanta, cum se petrec weekendurile, etc.)

- Urmari ale propriilor alegeri si decizii: daca alege sa nu isi faca temele va avea feedbakc de la scoala, feedbackul parintilor, note mici- isi va strica imaginea in fata colegilor si adultilor

- Responsabilitati: sa participe la curatenia in casa, sa isi pregateasca singur hainele, gheozdanul, sa ajute la pregatirea mesei, camera sa/ sau partea din camera care ii apartine sa fie in responsabilitatea lui si el sa o organizeze

Cand copiii fac ceva ce parintii considera gresit este foarte utila o discutie deschisa in care parintii le pot impartasi opinia lor, le pot povestesti din propria experienta insa fara a impune ci lasand libertate copilului sa gandeasca pentru el. Stiu ca poate fi greu pentru ca apare teama: daca nu va alege ce este bine?, insa in momentul in care exista un echilibru intre cele trei copiii invata sa tina cont si de ceea ce isi doresc ei dar si de ceilalti.

Acum, daca am inteles bine, pare sa traiti o emotie care va face sa incercati sa ii tineti mai din scurt, si cu cat ii tineti mai din scurt cu cu atat mai mare e revolta lor pentru ca se revolta la lipsa de libertate. Valorile pe care le aveti par sa fie unele sanatoase: sa faca facultate, sa invete. Poate maniera in care le transmiteti ii fac pe cei doi sa nu le primeasca. Stiti cum e... cu forta si binele e refuzat!

Pare ca acea emotie, traire, va acapareaza capacitatea de a oferi libertate si va face sa impuneti mai multe decat sa oferiti. Va lansez o intrebare la care numai dumneavoastra puteti gasi raspunsul, si sunt intrebari care pe mine personal ma ajuta foarte mult: ce anume va face sa impuneti in loc sa oferiti? Ce v-ar ajuta sa reusiti sa OFERITI toata grija pe care o aveti pentru ei in loc sa o impuneti- cu forta?

In speranta ca v-a fost de ajutor, daca doriti sa impartasiti mai departe ce ati descoperit si cum se mai transforma relatia cu cei doi, ne-am bucura mult deoarece cu siguranta raspunsul dumneavoastra va fi de folos si altor mamici, si in continuare va pot raspunde.

Cu mare drag, Mihaela
carmen, 29.06.2015 11:44
Plange la observatii
Am fetita si baietel gemeni de 2 ani si jumatate.

Baietelul este mai plangacios (asa a fost de la inceput), mai sensibil, mai rusinos. Din septembrie anul trecut i-am dat la cresa si el inca si acum dimineata se mai tine de piciorul tatalui sa nu plece, sau se duce intr-o parte si se uita cum pleci; el nu se duce dimineata unde sunt copiii (cum face fetita).

De cate ori ii faci observatie (nu calca pe jucarii, pune mana la gura cand stanuti, nu arunca cu jucarii, deschide gura, ti-a cazut mancarea pe tine, etc.) ince sa planga; acelasi lucru au spun si de la cresa.

Cum trebuie sa ne comportam cu el, trebuie sa consultam un psiholog?

Multumesc, Carmen
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna Carmen,

Cand exista gemeni sau frati in aceeasi familie cei doi/ sau mai multi incearca sa se dierentieze si sa adopte comportamente diferite pentru a li se acorda atentie. La copiii gemeni foarte importanta relatia unica a parintilor cu fiecare, sa se tina cont de unicitatea fiecaruia, deoarece au nevoie sa se simta unici pentru ca nu au un timp doar al lor cu parintii - fiind doi copii care au nevoi asemanatoare.

Baiatul pare sa se dezvolta in sensul opus fetitei. In acest caz relatia unica cu fiecare este foarte importanta. Pentru a facilita acest lucru se poate petrece un timp individual cu fiecare, timp in care fiecare este sigur ca parintii sunt disponibili pentru el. Baiatul pare sa aiba o teama da a nu ramane fara tata/ mama, se agata. Bineinteles ca fiecare se adapteaza in felul sau la trecerea de la a sta acasa la a sta la cresa si aceasta agatare este pentru o perioada normala. Daca depaseste cateva saptamani atunci este util sa mergeti la un consilier. Copilul arata ca ii este greu sa treaca prin aceasta schimbare. Recomand construirea uneori relatii unice cu fiecare, un timp unic cu fiecare.

Plansul la observatii apare deseori cand copilul este expus la prea multe observatii si sunt coplesitoare pentru el deoarece nu poate invata atat de repede, si poate este expus la prea multa critica. La aceasta varsta copilul greseste foarte mult pentru ca invata foarte mult, nimic din ce stim noi adultii el nu stie. Acum el trece printr-un proces de invatare foarte intens iar feedbackurile sub forma de critica sunt foarte descurajatoare pentru ca mesajul este: ar fi trebuit sa stii si nu stii... cand de fapt este exact invers: ei nu au de unde sa stie, de abia acum invata.

Nu stiu mai multe despre contextul in care va aflati, dar intr-adevar, ati intuit bine, ideal ar fi sa programati macar cateva sedinte si impreuna cu consilierul sa priviti situatia in ansamblul ei pentru a o intelege mai bine. Daca aveti nevoie de un contact ne puteti scrie in ce oras locuiti pe mailul office [at] famclub [punct] ro si va voi oferi cateva variante de terapeuti, daca cunosc in orasul respectiv.
Olga M, 27.10.2014 19:55
Mama nervoasa
Buna ziua,

Am un baietel de 11 luni care este minunat! Adesea insa am impresia ca nu-i fac fata dorintei lui naturale de explorare sau nevoii lui sa fiu in permanenta langa el, cu el, jucandu-ne impreuna.

Ma simt depasita si nervoasa pe el. Inteleg ca are nevoie de mine intotdeauna, stiu asta si vreau sa-i satisfac toate nevoile imediat, dar totusi nu reusesc intotdeauna.

Ce sa fac sa fiu si mai intelegatoare, mai calma cu el?

Multumesc!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Deseori ajungem sa fim iritati si nervosi cand ceva este prea mult pentru noi, precum un balon care este prea umflat si ajunge sa explodeze. Atunci si balonul se sparge si este distrus si ceilalti se sperie si sufera.

Copiii la 11 luni pot intr-adevar sa fie foarte solicitanti si acest lucru este pentru parinte prea mult uneori. Multe mamici se confrunta cu acest sentiment ca este prea mult, prea obositor. Este important sa fiti sau sa fie in permanenta un adult cu el la aceasta varsta deoarece nu are inca un grad de independenta suficient de mare. Totusi copiii au nevoie sa invete sa se joace si singuri nu doar cu adultii. Asadar, pot exista perioade in care sunteti in preajma lui, dumneavoastra citind sau facand altceva si avand un ochi supra lui, iar el se poate juca cu jucariile sale preferate singur.

La aceasta varsta aceste perioade sunt scurte deoarece se dezvolta partea motorie care il face sa aiba nevoie de multa miscare. Insa este de asemenea important sa aveti grija si de dumneavoastra, sa nu va supra-criticati si supra-solicitati. Luati in considerarea si pauze in care copilul sta cu un ajutor care poate fi membru al familiei (tata/ bunici/ matusa, etc.) sau o bona in care aveti incredere iar in acest timp dumneavoastra va reincarcati bateriile pentru a va ajuta sa fiti mai relaxata in restul timpului.

Incercati sa pastrati un program relativ constant de somn si activitati deoarece constanta ajuta pe copii sa se simta in siguranta si scade gradul de iritabilitate si ajuta si parintii sa fie mai organizati si sa consume mai putina energie.

Atunci cand ora de culcare se schimba de exemplu si parintele si copilul va consuma multa energie incercand sa se adapteze la ceva nou. Asigurati-va ca cel mic are un numar suficient de ore de somn, ca mananca in primul rand sanatos si ca dumneavoastra aveti un numar suficient de ore de pauza, odihna si relaxare.

Ne-ati spus ca cel mic are nevoie sa ii satisfaceti imediat nevoile si nu reusiti mereu. Acest lucru este important deoarece este partial adevarat.

Copiii au nevoie sa li se satisfata imediat nevoile de somn, hrana, siguranta, liniste si iubire insa sunt alte nevoi care nu doar ca pot fi amanate ci este recomandat sa fie amanate, deoarece altfel copilul nu va avea ocazia sa invete sa amane, sa astepte, sa aiba rabdare. Vorbim aici de nevoile precum: copilul vrea sa ii dati ceva de pe masa, dar dumneavoastra spalati vasele in acel moment: ce faceti? Lasati tot si ii dati sau ii puteti spune: ai rabdare un pic, termin aici si iti dau ce mi-ai cerut daca tu nu reusesti sa iti iei singur. Bineintels ca veti da copilului ce v-a cerut imediat ce ati terminat ce faceati.

Nu va lasati pacalita de faptul ca cel mic inca nu stie sa vorbeasca si poate nu va intelege. Copiii indiferent de varsta inteleg ce le transmitem. Posibil sa nu le placa si sa inceapa sa planga, mai ales daca sunt obisnuiti sa primeasca mereu si imediat ceea ce doresc. Aici e important sa echilibrati: nu lasati copiii sa astepte prea mult si nu ii lasati sa astepte doar ca sa ii invatati cu asteptarea pentru ca ar fi nedrept si fals.

Situatiile zilnice ne ofera suficiente ocazii incat sa fim sinceri in ceea ce facem, apar nenumarate momente in care doar tinand cont si de dumneavoastra ii puteti invata pe cei mici sa aiba rabdare si in final sa tina chiar ei cont de ceilalti.

In speranta ca am dedus corect o parte din situatiile cu care va confruntati, sper sa va fie de folos raspunsul meu. Altfel, ne puteti scrie din nou dandu-ne mai multe detalii pentru a intelege mai bine si va voi completa raspunsul meu de acum.

Cu Drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Paveliuc P, 8.10.2014 21:38
Comportamentul copilului la gradinita
Baitelul meu are 3 ani si 5 luni si se comporta foarte urat la gradinita.

Cand nu ii convine ceva urla, tipa, plange, da din picioare sau arunca cu jucarii. Si d-na educatoare spune ca dupa 2 saptamani de gradinita a epuizat toate metodele pedagogice in privinta lui.

Si a mai dat de inteles la sedinta cu parintii ca ar avea probleme medicale. Eu zic ca face asa ca e foarte rasfatat, tatal e plecat si nu a petrecut prea mult timp cu el.

El e un copil f energic dar nu stiu cum sa-l fac sa ma asculte, dar si pe d-na. educatoare. Am fost la psiholog dar a zis ca se comporta asa pt ca nu are un vocabular f bogat si asa stie el sa atraga atentia. Nu ca ar avea ceva la cap!

Dar cum sa procedez sa ma ssculte si sa fie mai linistit?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua, si multumim ca ne-ati dat atat de multe informatii pretioase. Sunteti un parinte care are curajul sa fie obiectiv si acest lucru e de nepretuit in cresterea copiilor. Din ce mi-ati povestit cred ca intelegeti foarte bine care este dificultatea: pare ca cel mic este prea rasfatat si aveti nevoie sa descoperiti atitudinea potrivita care sa va ajute sa ii puteti pune limite, adica sa va asculte, cum ati spus dumneavoastra.

Dumneavoastra sunteti parintele si dumneavoastra sunteti cel care stabiliti regulile din casa dumneavoastra, reguli bineinteles hotarate cu grija fata de cei din jur. Inteleg ca banuiti ca absenta tatalui are un impact asupra copilului, insa nu cei care sunt absenti ii rasfata pe copii, ci cei care sunt prezenti. Aceasta este o veste buna, pentru ca asta inseamna ca daca dumneavoastra il rasfatati atunci tot dumneavoastra puteti schimba asta si acest lucru va aduce beneficii copilului.

Cel mai des copiii rasfatati sunt privati de limite sanatoase. Din dorinta de a nu ii face sa sufere, parintii au tendinta sa le ofere tot ce isi doresc, sa tina in mod exagerat cont de ei si sa nu le puna limite decat atunci cand este deja foarte tarziu. In acel moment limitele sunt puse foarte dur, prea tarziu si deseori sub forma de pedeapsa.

Ce aveti nevoie sa aduceti in relatia cu copilul dumneavoastra pare sa fie limitele sanatoase si limitele puse mai devreme decat le puneti de obicei. Aveti pe famclub.ro cateva articole pe aceasta teme, le gasiti la aceste linkuri: http://www.famclub.ro/index.php/copii/educatie/atitudini-sanatoase-in-educatia-copiilor-exist-si-eu-pe-langa-tine

http://www.famclub.ro/index.php/copii/educatie/atitudini-sanatoase-in-educatia-copiilor-cu-ce-inlocuim-pedepsele

Ma bucur sa aflu ca educatoarea incearca metode pedagogice cu cel mic si ca va comunica atat de deschis opiniile ei. Acest lucru va ajuta sa puteti colabora deschis cu dumneaei. De asemenea si dumneavoastra pare sa doriti aceata colaborare si doriti ca cel mic sa o respecte. Acest lucru este foarte important deoarece un educator respectat de catre parinte are mai multe sanse sa fie respectat de catre copil.

Legat de sugestia dumneaei ca ar avea "probleme medicale" puteti face cateva evaluari pentru a verifica si pentru a interveni din timp daca este necesar. Pana la varsta de sapte ani daca exista unele vulnerabilitati este mult mai usor sa jutati stimularea partilor nedezvoltate decat dupa sapte ani. Daca ati primit deja un feedback ca vocabularul lui este prea putin dezvoltat atunci puteti incepe sa lucrati in aceasta directie.

Iata cateva sugestii pentru dezvoltarea limbajului: vorbiti, comunicati si explicati cat mai multe lucruri copilului, uitati-va impreuna la desene si emisiuni pentru copii discutand despre ele mereu, raspundeti la intrebarile copilului si puneti intrebari inapoi, cititi povesti si discutati pe marginea lor in mod regulat (poate fi o activitate placuta pentru amandoi inainte de culcare).

Un limbaj slab dezvoltat poate contribui la cresterea agresivitatii dar nu poate fi singura cauza. De obicei sunt mai multi factori care contribuie la asta precum cei observati de dumneavoastra si cei adaugati de mine: rasfat, limbaj slab dezvoltat, lipsa limitelor si regulilor, lipsa unui program regulat si respectat de catre copil.

In speranta ca va sunt de folos sugestiile, va asteptam si cu alte intrebari daca mai aveti si va doresc sa continuati cu implicarea si curajul pe care le aveti acum.

Cu drag

Mihaela Poliana Aniculaesei
Gestalt Psychotherapist
Clinical Psychologist
rampart, 22.08.2014 04:42
Probleme sexuale in cuplu
Daca exista probleme sexuale intr-un cuplu este bine sau nu sa vorbesti despre ele deschis? Poate asta ajuta sau duce la si mai mare inhibitie si frustrare? Cum trebuie pusa problema? Este bine sa se mearga intr-un sex shop, pentru a vedea daca exista disponibilitate pentru dialog mai intai?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Daca exista probleme sexuale in cuplu cu siguranta este bine, dupa cum considerati si dumneavoastra, sa vorbiti despre ele. Insa cum vorbiti poate varia de la cuplu la cuplu:

- Puteti deschide subiectul foarte direct: am observat asta si cred ca ne afecteaza relatia

- Puteti incerca sa treceti de la un subiect la altul pana cand ajungeti la ceea ce va intereseaza, sa pregatiti un pic terenul daca a fi direct considerati ca nu e foarte potrivit

- Puteti crea un context care simtiti ca ati putea comunica mai bine: mergeti la un workshop pe teme de cuplu impreuna, mergeti intr-un sex shop, etc.

Unde si cum alegeti sa vorbiti dumneavoastra stiti cel mai bine ce ar fi potrivit sau nu pentru cuplul in care sunteti. Unii parteneri se pot simti expusi intr-un sex shop, unii ar putea simti ca sunteti deschisa sa vorbiti. Depinde de la cuplu la cuplu.

Insa indiferent cand si unde deschideti subiectul e bine sa tineti cont de cateva lucruri si am sa incerc sa le amintesc succint:

- Vorbiti despre cum va simtiti dumneavoastra, de exemplu: Ma simt singura cand stam toata ziua si nu ne imbratisam deloc, ma intristez si mi-e foarte greu. Incercati sa spuneti cum va simtiti dumneavoastra nu cum credeti ca se simte celalalt, fara a acuza sau a reprosa ca in exemplul urmator: Esti rece si nepasator, daca nu ai mai fi asa m-as simti mai bine.

- Vorbiti despre „noi" si mai putin despre celalalt: Nu am mai avut relatii sexuale de mult, ce se intampla cu noi oare? Tu ce crezi?

- Fiti empatic/a si interesat/a de cum se simte celalalt: Mie imi este greu sa fim atat de distanti. Tie cum iti este?

- Evitati tot ceea ce poate aduce presiune de genul: aluzii (Altii mai fac si dragoste), negari si cereri neasumate (Eu nu vreau sa fecm sex daca tu nu vrei), santaj, victimizari, amenintari cu separarea (Nu mai pot trai asa/ Nu mai vreau relatia asta asa), etc.

Incercati sa spuneti sincer ceea ce simtiti si luati in considerare sa mergeti la cateva ore de consiliere singura sau impreuna cu partenerul, daca este de acord, pentru a va mai clarifica.
mihaela, 26.08.2014 10:27
Relatie complicata
Buna ziua!

Am nevoie de un sfat pentru ca sunt intr-o relatie foarte complicata si nu stiu cum sa mai procedez! Am 30 de ani, nu sunt casatorita, iar de un an de zile m-am atasat foarte mult de un coleg, un om casatorit de mai multi ani si care se lauda cu o casnicie perfecta din toate punctele de vedere.

M-a sustinut foarte mult in orice, mi-a ridicat moralul mereu... insa in timp a devenit putin mai mult.

Tine foarte mult la mine, stiu pentru ca se vede din anumite gesturi, prin faptul ca atunci cand nu-i dau nici un semn se alarmeaza ca pot pati ceva ma tachineaza sub forma de gluma spre sarcasm dar nu cu rautate, se consuma foarte mult cand stam suparati, ne intalnim in parc la o cafea nu se fereste de lume sa mearga cu mine, isi anunta sotia cand sta mai mult pe o banca cu mine, dar gesturile mai delicate dispar cand sotia lui e de fata.

Ii place sa ma tina in brate, m-a sarutat de 2-3 ori, uneori ma atinge putin mai indecent, dar nu foarte grosolan, cand stam de vb, si stam foarte mult, timpul trece repede si tot ar mai sta, l-am intrebat mai demult ce fel de iubire e aceea ce mi-o poarta si mi-a spus ca pur si simplu ma iubeste.

Principiul meu a fost intotdeauna acela de a nu ajunge vreodata in patul unui om casatorit, poate din prea mare mandrie, poate din teama de a nu strica familia cuiva si el stie asta, nu mi-a spus niciodata ca ar vrea mai mult, l-am intrebat odata daca asa din senin eu as vrea mai mult, si mi-a spus ca atunci nu ar spune nu, pentru ca ma iubeste, dar atata timp cat eu nu vreau, nici nu se gandeste la asta si ca nici nu s-a gandit desi nu prea cred, am mai discutat despre asta, si uneori se supara, si uneori si eu la fel, incat am ajuns sa ne ferim sa mai spunem ce gandim din teama de a nu-l pierde pe celalalt.

Nu mai stiu ce fel de relatie e asta, si nu inteleg de ce uneori cand il vad cu sotia sau ca se apropie o alta femeie, simt o mare durere.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Draga cititoare,

Inteleg din ce ne-ai scris ca te afli intr-o relatie de atractie cu un barbat care in acest moment nu isi poate asuma cu totul acesta relatie si din modul in care ai scris inteleg ca nu esti foarte multumita de acest lucru. Cand o persoana nu isi asuma o relatie cu toate aspectele ei pot aparea lucruri de genul celor povestite de tine: isi asuma ca petrece timp cu tine spunand sotiei ca este cu tine in parc insa nu isi asuma ca te considera foarte atragatoare si se fereste sa fie tandru cu tine in prezenta ei. Nu stim de ce nu isi poate asuma cu totul ceea ce simte si nu asta este partea importanta. Partea importanta esti tu: practic esti intr-o relatie care nu iti ofera tot ce ai nevoie, in care esti constransa sa ascunzi ce simti si in care celalalt nu este disponibil pentru tine cu totul.

Cum te simti tu cu faptul ca nu isi asuma cu totul relatia cu tine? Esti suficient de confortabila cu asta incat sa continui? Ce iti aduce aceasta relatie incat te face sa accepti uneori lucruri care nu iti plac? Uneori acceptam un lucru care nu ne convine pentru ca primim ceva important pentru noi in schimb, ceva ce lipseste din viata noastra sau ceva ce nu avem incredere ca am putea obtine altfel, ceva ce poate ne gandim ca nu suntem capabili sa obtinem sau chiar ca nu meritam.

Inca o intrebare pe care ti-o poti adresa este: Ce te face sa iti alegi un barbat care nu poate fi disponibil pentru tine cu totul? Ti s-a mai intamplat acest lucru: sa te indrepti spre oameni sau chiar parteneri care nu erau cu totul disponibili, care nu iti ofereau ce ai nevoie, cu care poate aveai o relatie oficiala dar care nu erau foarte atenti la nevoile tale?

Legat de ideea de a strica sau nu familia cuiva, nu uita ca familia sa este in responsabilitatea lui si a sotiei sale, nu este in responsabilitatea ta. Tu esti o persoana fara responsabilitatile unei relatii, insa el nu. El este responsabil de relatia si familia lui, nu tu.

Tu esti responsabilia de viata ta si de ceea ce iti oferi tie, tu esti responsabila de barbatii pe care ii alegi. Ei iti pot oferi multe lucuri: iubire, respect, fidelitate, sinceritate sau din contra minciuni, tradare, mandrie, lipsa de apreciere si asa mai departe. Ceea ce tu hotarasti sa primesti si sa accepti de la ei este in puterea ta! Si ai puterea si libertatea sa decizi ce primesi si ce nu! Daca uneori alegi lucruri care te fac nefericita, poate ar fi bine sa te opresti si sa te intrebi: de ce ma autosabotez, de ce imi fac asta? Merit sa fiu apreciata si iubita!

Cu drag!
Racariu George, 31.07.2014 18:55
Sunt un om cu o inima de gheata
Buna ziua. Ma numesc George, am 21 de ani, si sunt un om cu o inima de gheata.

Ce mi-am propus in viata pana acum a iesit asa cum doream eu. Dar a aparut cineva in viata mea de care ma simt atras, nu dpdv sexual, si ma lupt cu propria mea constinta si cu propriile mele reactii emotionale sa uit acea fata.

Ce sfaturi mi-ati da? Mentionez ca eu sunt pe primul loc, familia si banii.

Doresc sa devin un om foarte bogat, si sa nu depind de nimeni. Oare??
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna George,

Din ce ai povestit pare ca esti o persoana puternica si ambitioasa daca ai reusit sa obtii pana acum tot ce ti-ai dorit. Asadar, acum a aparut ceva nou in viata ta care nu era planuit. Uneori, deseori, in viata apar lucruri la care nu ne asteptam si, pentru a ne pastra puterea, e bine sa invatam sa le facem fata nu sa le evitam.

Iti poti folosi skillurile de pana acum pentru a introduce aceste lucruri noi in viata ta. Astfel, primind ceea ce apare nou, te poti imbogati emotional si ca experienta de viata, poti deveni si mai puternic. Izolandu-te de ele vei fi mereu vulnerabil in fata lor deoarece nu le cunosti. A primi lucruri noi nu inseamna a renunta la tine sau a deveni dependent. Nicidecum. A primi lucruri noi, a le trai, a le experimenta, insa nu oarecum, ci cu respect fata de ceilalti, cu grija si puterea de a tine cont de ceilalti, te poate ajuta sa intelegi mai multe aspecte ale vietii. Acest lucru te va face cu adevarat puternic, independent.

Cand ne luptam cu propriile dorinte, de abia atunci devenim dependenti de emotiile nostre, de fricile noastre. Nu uitarea este solutia, ci explorarea. Uitarea te va lipsi de o noua experienta, insa explorarea iti va aduce noi informatii.

Multa bafta!
Maria, 29.07.2014 18:50
Cum se poate adresa copilul parintilor?
Buna ziua.

Este normal ca in secolul 21 un copil sa se adreseze unuia din parinti cu "dumneavoastra"?

Precizez: tatal nu permite copilului decat adresarea la persoana a 2 a plural. Ce se doreste sau se astapta cu aceasta forma de adresare? As dori parerea unui psiholog.

Va multumesc
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Adresarea cu apelative de politete, asa cum a fost introdusa in vechile timpuri, presupune o relatie oficiala, de politete in care exista etichete si multe limite. Astfel limitele prea multe opresc emotiile si relatiile de apropiere. Poate exista putina afectiune exprimata desi aceasta deseori exista in inima fiecaruia. Astfel de relatii presupun o retinere, o frica de apropiere, o nevoie de a mentine controlul si distanta si o intelegere a puterii in sensul: puternic inseamna sa nu ai emotii, puternic inseamna sa fiu ascultat, puternic inseamna sa am mereu dreptate.

In relatia parinte copil existe de cele mai multe ori o raportare de la superior la inferior: parintele are o pozitie de superioritate datorita puterii pe care o are si experientei de viata bineinteles. El isi poate folosi aceasta putere in doua moduri: protejand, ocrotind si invatand pe cel mic lucrurile pe care nu le cunoaste inca sau criticand, admonestand, pastrand distanta si facandu-l pe cel inferior sa simta ca nu va putea niciodata sa ajunga „mare”. De cele mai multe ori cele doua persoane nu sunt in contact real si emotional.

O alta varinata este ca relatia sa fie una apropiata insa obiceiurile din vechea familie sa apara ca o regula de care persoana adulta nu se poate rupe si nici nu doreste asta: copilul trebuie sa mi se adreseze cu "dumneavoastra" pentru ca asa sunt eu obisnuit. Relatia poate fi una bogata, in care se ofera si se primeste afectiune si grija, acest apelativ neafectand atat de tare contactul dintre cele doua peroane. Relatia este una de respect reciproc precum in vechile timpuri in care tinerii se adresau batranilor care ii sfatuiau si aveau grija de ei cu apelative de recunostinta si politete. Este valabila in relatia copilului cu tatal una dintre aceste variante?
Bia, 9.06.2014 09:28
Decesul mamei
Cum trebuie sa se comporte bunicii materni, paterni si tatal cand copilul ramane fara mama? Copilul este crescut de bunica paterna.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Decesul mamei este cu siguranta un moment foarte dificil pentru copil chiar daca acesta este crescut de bunici. Copilul poate fi sprijinit prin a i se raspunde la intrebari si prin a i se oferi timp si spatiu sa isi descarce furia, supararea si nelamurirea.

Este recomndat ca persoanele din jurul copilului sa isi arate durerea, sa isi exprime emotiile, suferinta deoarece acestea sunt emotii pe care si cel mic le traieste. Adultul exprimandu-le il va ajuta si pe cel mic sa le exprime, sa le descarce. Deseori adultii se feresc sa arate copilului ceea ce simt din dorinta de a il protejeaza pe cel mic de suferinta. Insa, copilul va intelege de fapt ca doar el simte suferinta, se poate simti singur si neinteles si chiar vinovat ca el nu poate sa faca fata momentului cum i se pare ca reusesc adultii: fara emotii. Pe de alta parte este recomandat ca adultul sa isi gaseasca suport in alti adulti cu care sa isi exprime suferinta, care sa ii sprijine si sa le fie alaturi pentru a nu transforma copilul in pilon de suport.

Jocul lui poate sa fie diferit decat de obicei, comportamentul la fel. Cand un pilon de siguranta dispare copilul este posibil sa aiba nevoie si sa ceara chiar mai multe asigurari pentru a simti ca nu vor pleca si ceilalti. Poate fi util pentru copil sa fie reasigurat nu de faptul ca ceilalti nu vor pleca niciodata, lucru evident fals si greu de crezut de catre copil caci iata are dovada, oamenii pot sa dispara deodata, ci mai degraba sa fie reasigurat ca cei din jur il iubesc.
George, 3.06.2014 18:21
Depresie
Buna de vreo 4-5 ani sunt depresiv nu am incredere in mine ca urmare a unor lucruri intamplate in generala.

Nu am o prietena nu am avut niciodata nici macar nu am curajul sa ma uit in ochii unei fete da sa mai vorbesc cu ea.

Ma simt urat pur si simplu nu imi vine sa ma uit in oglinda, eu cred ca 90% din cauza asta nu am prietena ca sunt urat 10% din cauza ca n-am atitudine, tupeu.

Am toate "calitatile" sa raman un ratat la fel cum am fost si pana acuma :(Se mai poate trece peste o depresie atat de indelungata? Multumesc
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna,

Legat de "uratenie", te informez ca este o chestiune de gusturi. Sunt sigura ca sunt multi oameni care seamana cu tine si au prietena... deci nu e asta cauza.

Ca sa ajungi sa ai o prietena este important sa incepi sa te uiti la fete, sa vorbesti uneori cu ele... nu te astepta sa fie bine din prima, dar in timp vei invata! Te poti uita la ceilalti cum reusesc sa faca asta!

Legat de ce conteaza mai mult... Nu ai observat niciodata cum o persoana considerata de tine urata are ca partener o persoana foarte draguta fizic? Cum fac ei oare? Ei bine, afla ca atitudinea ne infrumuseteaza si ne ajuta sa se vada calitatile pe care le avem in interior. Din fericire atitudinea conteaza 90%, ceea ce ne avantajeaza pe toti.

Sigur ca se poate iesi din depresie. Au reusit atatia! Depresia este ca o camera intunecoasa in care ai intrat. Ei bine, pe usa pe care ai intrat, tot pe aceea poti iesi inapoi!
Dumitru Daniela, 23.04.2014 16:01
Balbaire
Buna ziua,

Am un baietel de 3 ani si 4 luni. De cateva luni se balbaie si voiam sa stiu daca e trecator sau ar trebui sa merg cu el la medic.

Multumesc
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Balbairea este un tic. Ticurile apar ca o descarcare a tensiunii emotionale care ajunge sa se descarce prin intermediul corpului.

Ticurile se pot instala si fixa.

Va recomand sa nu presati copilul sa nu se mai balbaie si bineinteles, dupa cum v-ati gandit si dumneavoastra, sa consultati un psiholog.

Acesta va incerca sa afle impreuna cu dumneavoastra ce il tensioneaza sau ce dezechilibre sunt in viata de zi cu zi a copilului.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
monica blas, 18.03.2014 13:52
Foarte atasat de colegul sau la gradinita
Buna ziua avenm un baietel de 4 anisori care merge deja de un an la gradinita. Totul a fost bine pana acum cateva luni cand a aparut un nou coleg in grupa lui de care el s-a atasat fff mult.

Acest baietel este roman ca si noi, noi fiind aici in germania stabiliti... Vorbeste mereu despre acest baietel, se joaca mereu doar cu el, am fost avertizati la gradinita de educatoare cum ca nu se concentreaza la nici o activitate taindu-si de 2 ori degetelul cu foarfeca, fiind atent la colegul sau si asa mai departe...

In casa ne striga pe numele colegului... baietelul nostru a stagnat si in invatarea limbii pt ca colegul sau nu vb germana.

Suntem disperati. Cum sa procedam? Va rugam sa ne ajutati... ne gandim sa il mutam la o alta gradi!?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Copilul dumneavoastra pare sa fi gasit ceva foarte important in colegul sau, care este roman ca si el si cu care banuiesc ca se poate intelege verbal mai mult decat cu ceilalti.

Asadar sunt singurii romani din clasa? Acest lucuru poate fi foarte important. Practic pare sa fi gasit pe cineva ca si el, cu care se intelege si cu care seamana, ei fiind diferiti de ceilalti. Cat de bine se intelegea cu ceilalti, cat de bine intelegea limba si cat de mult se simtea integrat in grup?

In lipsa acestui sentiment de integrare copiii pot dezvolta alte tulburari: de somn, ticuri, de inadecvare, de retragere, tulburari emotionale sau de functionare a organismului. Este foate important sa simta ca este si el ca ceilalti. Pare ca acest copil ii satisface aceasta nevoie care este esentiala pentru functionarea sanatoasa a copilului.

O idee ar fi sa fie ajutati cei doi copii sa se integereze impreuna cu ceilalti: sa existe activitati in grupuri de 4 - 5 care sa ii ajute sa se imprieteneasca cu ceilalti, sa fie pus in activitati placute si impreuna cu alti copii din gurpa cu care se intelegea inainte, sa fie ajutati mai mult sa inteleaga limba, sa invete impreuna germana. Ei pot fi un sprijn unul pentru celalalt, si amandoi au nevoie de sprijin pentru a se integra in grupul de copii.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Adriana, 21.03.2014 09:56
Are ADHD?
Buna ziua!

Am nevoie de ajutor in urmatoarea problema:

Cu putin timp in urma, de la gradi, ni s-a recomandat sa apelam la un specialist psiholog, pentru ca banuiesc ca copilul meu in varsta de 4 ani si 3 luni ar avea sindromul Asperger.

Corelat cu ce am observant si eu legat de comportamentul lui, am hotarat ca este bine sa merg undeva cu el. Nu pot sa nu ma gandesc ca l-am nascut greu, prima nastere si singura, a avut 4 kg, nastere normala la varsta mea de atunci 34 de ani (asa a decis doctorita mea din Giulesti).

A fost scos cu forceps, a fost resuscitat, etc., scor Apgar 5, a stat o saptamana la terapie intensiva.

Ce-au observat la gradinita? Este foarte activ uneori, il adorm foarte greu la pranz, fuge din sala si se ascunde (ii place sa fie cautat), sare in pat, ii place sa traga de pe pereti din cand in cand (ii place sa faca pe dos de cum i se spune), nu duce la capat o activitate, mai impinge fetele -nu bate-, a varsat de cateva ori mancarea lui in poala altor copii atunci cand nu i-a placut.

Cred ca ceea ce le-au exasperat a fost saptamana in care au avut o lectie deschisa si la agitatia lor s-a adaugat si agitatia lui (parca le simte).

La ceva timp dupa aceasta sesizare a celor 2 educatoare (copilul sta la program prelungit), cand lucrurile s-au mai linistit si dupa ce m-am aratat putin suparata pentru ca au dat un diagnostic -Asperger- care se da greu si de catre un specialist, in momentul in care am sunat sa intreb cate ceva despre el pentru ca urma sa merg la Help Autism Bucuresti, mi-au spus ca spre deosebire de anul trecut, cand nu socializa, cand era speriat, cand nu rostea decat cateva cuvinte, acum este mult mai bine: socializeaza, se joaca cu ceilalti, comunica/cere (limbaj greu de inteles), modeleaza, intra in joc de rol, asteapta in rand, merge de mana, sta la activitati daca este atras etc.; dar ca are si momente cand nu este atent, cand nu are stare.

Ce am sesizat eu acasa:
- ce ma enerveaza la culme, ca sa zic asa, este tipatul pe care il scoate ori de cate ori nu-i convine ceva (e gelos cand suntem/vorbim amandoi, eu si sotul, cand se plictiseste, cand e obosit, cand mergem cu masina, chiar si noaptea cand se mai trezeste- mi se pare ca nu prea poate dormi bine cand a avut o zi mai agitata la gradi, cand e infundat pe nas sau cand ii este prea cald-; de vreun an de zile are acest tipat pe care nu-l lasa si parca-l foloseste pentru ca stie ca nu ne place);

- in general, ma prefera pe mine, de aceea il respinge adesea pe sotul meu; pe la 3 ani m-a respins si pe mine pentru ca statea mai mult cu sotul decat cu mine; acum sta cu amandoi cam la fel;

- doarme la pranz doar daca s-a trezit prea devreme; el nu mai doarme ziua cam de la 2 ani; uneori doarme pe la 4-5 după amiaza (adoarme daca este liniste sau sunt eu cu el sau tati care doarme);

- are un limbaj intarziat; de-abia pe la 4 ani a inceput sa lege cate ceva, foloseste fraze scurte, cere ce vrea; am inceput sa progresam, dar evita sa raspunda altora in afara noastra, de multe ori pare sa ignore pe ceilalti; de 2 saptamani merge la logoped (are dislalie polimorfa, dupa parerea d-ei); astazi mi-a cantat 2 cantecele de care nu stiam, dar pe care nu le-am inteles decat parţial;

- in parc se joaca cu copiii, ii place cel mai mult sa fuga si ceilalti sa-l alerge; daca nu sunt copii in parc, nu prea mai are chef sa se miste;

- ii place sa se joace, ii plac foarte mult literele dar si alte jucarii (pare sa fi facut o obsesie pentru litere), desi in magazine plange sa-i luam si alte jucarii, daca i-au placut (a vrut un morcov din plus, dar nu I l-am luat pentru ca a tot tipat si i-am spus ca din acest motiv nu i-l cumparam);

- cand este doar cu mine, este cel mai cuminte si mai sfant copil: ma stie in general ca sunt mai stricta si s-a obisnuit cu asta(spre deosebire de sotul meu care i-ar da si luna de pe cer); sta in camera lui, se joaca, vine si ma intrea ba cate ceva sau imi arata ce a desenat-ii place mult sa deseneze, deseneaza si cate o jum. de ora, este stangaci);

- atmosfera din familie este una placuta, in general, desi stresul muncii de peste zi isi spune cuvantul; ne mai ciondanim in privinta copilului: eu sunt mai stricta, el mult prea permisiv uneori; daca ar fi sa-mi reprosez ceva este ca vin obosita si nu-i acord mereu atentia necesara, ma enervez si mai ridic tonul, au fost si momente cand am folosit nuielusa, dar mi-am dat seama ca nu este o solutie si am renuntat la ea.

De la Help Autism Bucuresti, d-na care i-a facut evaluarea psihologica a spus ca d-ei crede in proportie de 80% ca ar fi ADHD (in momentul evaluarii –testul Carolina-copilul m-a surprins si pe mine: a fost de-o agitatie iesita din comun-se trezise si devreme-, nu asculta deloc ce i se cere, a fost atras de jucarii si a plans la plecare pentru ca a vrut sa ia literele cu el acasa; pentru mine a fost "peste masura" de agitat, nu a colaborat deloc cu d-na).

Ii recomanda 2 ore pe zi terapie, dar in orasul in care locuiesc eu nu stiu sa fie cineva capabil de terapie. Mi s-a spus ca are intarzieri pe anumite segmente-inca n-a sosit rezultatul.

Urmeaza sa-i facem si alte teste-unul de depistare autism, altele ce tin de Psihiatria pediatrica, dar intrebarea mea este: Din tot ceea ce v-am descris, pare un copil cu ADHD sau cu alte probleme?

Multumesc pentru atentia acordata si mai ales pentru rabdarea cu care incercati sa ajutati oamenii.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Din tot ce ati scris nu am putut sa nu remarc incercarea de a fi obiectiva legat de toate comportamentele copilului. Acest lucru este foarte important pentru ca va ajuta sa observati exact unde are nevoie copilul de ajutor si stimulare.

Ati subliniat cateva dintre comportamente care pot fi incadrate in spectrul Autism (Asperge r- fixatia pentru litere, tipatul cand merge cu masina daca am inteles bine care poate fi un semn al procesarii senzoriale dificile, tipatul cand este cald - dificultatea de procesare senzoriala poate fi corelata cu AUTISM, retragerea si ignorarea celorlalti, tragerea de pe pereti in mod repetitiv a hartiilor, obiectelor) si cateva in ADHD (dificultatea de a finaliza unele sarcini, agitatia). Pe de alta parte ati semnalat si cateva comportamente specifice varstei precum desenatul timp de 30 min. Bineinteles aici este important ce deseneaza?

Este dificil sa se puna un diagnostic clar cat timp apar elemente din mai multe tulburari. Partea importanta este sa se semnaleze pe care arii exista dezechilibre si intarzieri pentru a se lucra specific pe ele.

Va incurajez sa tineti cont de evaluarile de specialitate pe care le urmati acum si o terapie care sa lucreze pe laturile care necesita stimulare si dezvoltare. Pentru evaluare elemente AUTISM va recomand centrul Horia Motoi sau Ana Turtureanu.

Spuneati ca nu exista terapeuti in orasul in care locuiti. Mai cautati, daca exista logoped, posibil sa existe si terapeuti, dar sa fie mai greu de gasit.

Tipetele sau comportamentele de care ati povestit par sa fie modalitatea copilului de a isi exprima dificultatea si mai putin o incapatanare de a face exact pe dos sau de a va enerva. Copilul face exact pe dos cand exista lupta de putere intre copii si parinti, adica o relationare de tipul: Eu sunt mai tare, si am sa iti demonstrez asta. Doar dumneavoastra stiti daca modul in care este relatia voastra se incadreaza in acest tipar.

Cu drag, si toata aprecierea mea pentru curajul cu care va priviti copilul.

Mihaela Aniculaesei
Mihaela, 15.01.2014 11:48
Psihologia copilului prescolar
Stimata doamna,

Va scriu ca pentru ca as dori un sfat, sprijin in urmatoarea problema:

Copilasul meu, baietel, grupa mica la gradinita, are in general un apetit foarte scazut pentru mancare. Meniul lui este urmatorul:
- dimineata inainte de gradi: 250 ml lapte cu 1 lg miere
- la gradinita refuza sa manance mancarea pregatita pentru copii, dimineata mananca cateva cereale cu miere goale, pe post de gustare, si un suc de fructe (doar din portocale sau mandarine) pregatit acasa. Uneori gusta tort cu frisca, (cand sunt aniversari), sau unele produse de patiserie pregatite pentru gustarea de dupa amiaza.
- acasa, in jurul orei 18.00 mananca o portie de supa de pui cu taitei, o felie de paine, popcorn, pufuleti sau fulgi de porumb, actimel, sau rareori branzica (doar danone).

Lapte la culcare.

Mai mananca de cateva ori pe saptamana oua ochi (doar galbenusul), pregatite doar in aceasta forma, cremwursti (stiu ca nu sunt sanatosi).

Cam asta, in ultimele luni. Pentru a-i asigura aportul de vitamine si minerale ii administram periodic siropel conform indicatiilor medicului.

Am incercat sa nu insistam sa ii dam de mancare pana nu cere. Rezultat: nu i se face niciodata foame. Am incercat sa ii ducem la gradinita supica si lapte. Rezultat: refuza sa manance. Uneori spune ca nu mananca deoarece are acasa mancare. Am incercat sa il pedepsim, nu i-am dat acces la jucaria favoria. Rezultat: este foarte suparat dar nu mananca oricum. I-am explicat de ce este important sa il hranim. Mediul de la gradinita este foarte bun, educatoarele si copii il indragesc, si viceversa. Analizele medicale nu indica probleme de sanatate.

Astept opinia dumneavoastra,
Va multumesc.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Intr-adevar alimentatia lui este destul de dezechilibrata, fara insa sa aiba, se pare, efecte in plan fizic, deoarece spuneti ca are analizele ok. Conditionarile, amenintarile sau santajul nu functioneaza si nu le recomand, insa puteti incerca sa ii faceti mai mult din ceea ce mananca: oua ati spus, supe de pui mai consistente.

De asemenea observ din ce mi-ati scris ca alimentatia lui este bazata pe mancare sub forma lichida, precum i se da unui bebelus, desi el are 4-5 ani (fiind la gradinita). Puteti fi atenta in jur daca sunt si alte comportamente ale celor din jur care il trateaza ca si cum ar fi mai mic decat este in realitate, care il mentin la o varsta mai mica ceea ce il poate face si sa refuze alta alimentatie.

De multe ori parintii / bunicii / apropiatii nu isi dau seama cand copilul este deja mare si poate face multe lucruri singur, si din dorinta de a-l ajuta si din iubire ajung sa il ajute in exces. Daca nu se imbraca singur, daca inca suge la biberon, daca i se dau lucruri si este ajutat desi ar putea face singur ceva, daca i se pune apa in pahar, i se da lingura sau alte jucarii din locuri accesibile lui atunci este posibil ca adultii sa nu constientizeze ca este deja un baietel mare care poate face multe lucruri.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Lili Cosmariu, 16.01.2014 11:50
Copil autist
Buna ziua, va rog sa imi spuneti cum se poate lucra cu un copil autist de 3.9 ani tinand cont de faptul ca este f. incapatanat si nu face decat ce vrea el iar daca i se impune se bate singur cu mainile in cap? Va multumesc.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Autoagresivitatea la copilul diagnosticat cu autism este foarte des intalnita si nu are semnificatia ca in cazul celorlalti copii. Copilul cu autism din cauza sensibilitatilor senzoriale si a procesarii diferite a informatiilor din mediu poate fi suprasolicitat de multi stimuli externi. Practic este ca si cum cineva foarte sensibil la lumina ar fi expus la lumini foarte puternice. Din acest motiv, lovitul la nivelul capului este modalitatea pe care o gaseste pentru a se echilibra senzorial.

Se poate lucra foarte bine cu copilul de 3.9 luni, ba chiar este extrem de de indicat sa incepeti acum terapia cu el deoarece este mult mai flexibil si sunt sanse mai mari de a se dezvolta si de a achizitiona informatii si abilitati. Dupa varsta de 7 ani este mai greu de lucrat.

Legat de incapatanare, din nou, aceasta are o alta semnificatie la copilul cu autism. Poate fi vorba de rasfat care duce la incapatanare dar de cele mai multe ori este vorba de anumite fixatii pe care copilul cu autism le are. De exemplu pentru el poate fi foarte important sa manance cu aceeasi lingura sau in acelasi castronel. Daca acest lucru nu se intampla il poate dezechilibra foarte tare. Asadar, nu este neaparat vorba de incapatanare ci de anumite dificultati pe care le are.

La aceasta varsta va recomand sa lucrati ABA pe latura cognitiva si de self help si dupa ce dezvolta aceasta latura sa continuati cu terapia prin joc. Pe http://autismcreativ.wordpress.com puteti gasi mai multe informatii si cateva proiecte realizate de copii care au urmat un astfel de parcurs: au lucrat ABA dupa care terapie de dezvoltare (http://autismcreativ.wordpress.com). Va recomand pentru ABA pe Ana Turtureanu, Monica Manastireanu si Centrul Horia Motoi.
dumitru daniela, 6.01.2014 15:48
Nepotul meu
Buna ziua,

Incerc sa fiu cat mai concisa: sunt bunica unui copil de 3 ani, baietel care a crescut mai mult la noi, bunicii.

Mama, pe care o iubeste cel mai mult (mi se pare absolut normal) este obligata sa plece mai multe zile de-acasa prin natura serviciului.

De o luna a inceput sa faca pipi mai des dar nu noaptea sau in timpul somnului de dupa masa ci in cursul zilei si mai ales la culcare (face de vreo 3-4 ori), cateodata doar o picatura. Nu face la olita ci la WC. Nu-l ustura, n-are febra, i-am facut urocultura, n-are nimic.

Poate avea legatura cu absentele mai dese ale parintilor? Acum s-au mutat impreuna, deci stau zilnic toti 3 dar tot face pipi des.

Si mai are o problema: de mic se scarpina pe cap mai rar ziua, dar f des in timpul somnului, chiar daca e cald sau nu in incapere.

Multumesc pentru intelegere.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Asadar in urma analizelor nu ati descoperit o cauza fizica pentru nevoia de a merge atat de des la toaleta. Este posibil sa fie o somatizare, adica ce banuiti dumneavoastra: copilului ii este dificil din punct de vedere emotional cu un eveniment din mediu si corpul sau reactioneaza intr-un mod sau altul.

Faptul ca de curand s-a mutat impreuna cu parintii sai, este un lucru foarte bun pentru copil, insa trebuie sa tinem cont de faptul ca orice schimbare poate provoca stres, cel putin un stres cauzat de noutate. Este necesara o perioada de adaptare, o perioada in care si parintii si copilul sa se obisnuiasca cu atat de mult timp petrecut impreuna si sa isi construiasca sau sa aprofundeze relatia lor. Relatia este diferita atunci cand petreci doua ore, trei zile sau atunci cand petreci tot timpul alaturi de cineva.

De asemenea, un alt aspect este relatia cu dumneavoastra. Este important sa il asigurati pe cel mic ca sunteti acolo pentru el, ca il iubiti la fel de mult indiferent cat de mult va vedeti. Deoarece intoarcerea la familia de origine a produs si o separare de dumneavoastra, bunicii, acest lucru il poate nelinisti pe copil. Si relatia dintre dumneavoastra si copil are nevoie de timp pentru a se obisnui si regla cu noile conditii.

Legat de iritatiile pe care pare sa le aiba in zona scalpului sau fetei va recomand sa mergeti la un dermatolog pentru a elimina cauzele fizice. Ele pot sa fie si un raspuns al stresului si pentru asta va recomand o evaluare la psiholog.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
ivan vasile, 10.12.2013 00:37
Timiditate
Buna ziua, imi permit sa deranjez cu o problema

- am un baietel de 13 ani, invata foarte bine, dar atunci cand are lucrari scrise lucrurile se schimba: nu mai face nimic bine, intra in panica, se grabeste si greseste, dar la oral totul este perfect.

- este foarte temator, si ii este foarte frica

- de asemenea mai face si fotbal si are rezultate foarte bune dar atunci cand are meci important are emotii asa mari ca nu mai stie ce sa faca sa nu dea gres si binenteles ca da gres din acest motiv

Ma gandesc ca vina ne apartine noua parintilor dar... poate imi acordati un raspuns, un sfat ,va multumesc.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Din cate ati scris inteleg ca baiatul dumneavoastra are multe resurse dar care in momentele de evaluare / meci se blocheaza.

De obicei copiii si nu numai se blocheaza cand exista presiune, asteptari foarte mari, teama ca va dezamgi pe cineva, etc.

Ati spus la final ca probabil vina va apartine dumneavoastra, parintilor... Dumneavoastra va puteti raspunde ce anume din relatia pe care o aveti cu baiatul dumneavoastra l-ar putea bloca, stresa, tensiona, ce anume ii place si in ce momente ii este greu cand este in relatie cu dumneavoastra... si cred ca aceasta este cu adevarat o intrebare al carei raspuns merita sa il cautati.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
natalia, 9.12.2013 22:50
Cum sa ma comport?
Buna. Copilul meu Bogdan are 4 ani si jumatate. Cand ii pui o intrebare nu iti raspunde la ea concret.

Adica: "Ce ai facut la gradinita?"; iti raspunde nu stiu. Il mai inteb o data, el spune ca are educatoare si toate numele educatorilor, ca fetele au desenat, ca un baietel s-a lovit s.a.m.d., dar raspunsul nu-l mai aud.

Am observat ca nu se concentreaza la intrebare, nu o judeca pentru a raspunde. Imi dati va rog vreun sfat cum sa ma comport cu el? Multumesc
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Motivele pentru care copilul dumneavoastra raspunde astfel la intrebarea Ce ai facut la gradinita sunt multiple:

1. Gandirea, capacitatea de a evoca situatii cau au avut loc la un moment dat inca in dezvoltare. Ele vor continua sa se dezvolte si se vor fixa, vor fi folosite cu usurinta spre varsta de 6,7 ani.

La varsta de 4-5 ani, gandirea, capacitatea de a povesti folosind secventialitatea, capacitatea de a conecta evenimente, de a oferi detalii la cerere nu sunt inca suficient dezvoltate. Este firesc ca raspunsul celui mic sa fie inca ambiguu sau incomplet.

2. Memoria inca nu este dezvoltata si este selectiva. Copiii au o memorie selectiva bazata pe emotie, adica isi amintesc preponderent momentele care au avut un impact emotional asupra lor: ceva ce le-a starnit curiozitatea, ceva ce le-a placut sau ceva ce a avut un impact negativ.

Din cate mi-ati scris el raspunde cu cateva informatii legate tot de gradinita: cum se numesc doamnele educatoare, ce au facut copiii, ca un baietel s-a lovit, practic, ceea ce poentru el este important. Asta a facut el astazi: a observat aceste lucruri care au avut impact asupra lui. De fapt va povesteste foarte autentic cum a trait el emotional momentele de la gradi.

3. Doamnele educatoare sunt noi? Acesta poate fi un motiv pentru care le tot repeta numele, sau incearca sa le memoreze, ori poate fiind presat de intrebare incepe sa spuna tot ce stie despre gradinita: numele doamenelor, ce au facut copiii, oric e informatie conexa.

Va recomand sa ii primiti raspunsul asa cum este el, mai amplu sau mai scurt. Unii copiii povestesc foarte multe, altii deloc.

Daca sunteti curioasa puteti sa il intrebati mai departe: Cum s-a lovit baietelul, ce au desenat fetele, etc. Daca nu stie sau nu isi aminteste va recomand sa treceti mai departe fara a pune presiune pe el.

Pe langa toate acestea, chiar dumneavoastra v-ati dat un raspuns in mesajul pe care l-ati trimis: "Il mai inteb o data, el spune ca are educatoare si toate numele educatorilor, ca fetele au desenat, ca un baietel s-a lovit s.a.m.d., dar raspunsul nu-l mai aud."

Ma bucur sa il mai intrebati o data, este important sa aveti rabdare cu copiii deoarece ei nu gandesc la fel de rapid ca noi adultii. Apoi chiar dumneavoastra ati spus: el spune ca are educatoare si toate numele educatorilor, ca fetele au desenat, ca un baietel s-a lovit s.a.m.d., dar raspunsul nu-l mai aud.

El va spune multe, dar dumneavoastra nu mai auziti raspunsul, poate pentru ca va asteptati la un rapuns anume si acest lucru va impiedica sa auziti ceea ce copilul de fapt va povesteste.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Roxana, 1.12.2013 19:08
Ajutati-ma
Nepoata mea are 7 ani, si acum o luna parintii ei au facut un accident de masina, iar tatal ei a murit, iar mama este imobilizata la pat, cu membrele fracturate.

Fetita imi spune deseori de ce e Dumnezeu atat de rau si daca mama ei va muri. Nu stiu ce sa-i zic. Dati-mi un sfat, va rog mult.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Astfel de momente isi pun amprenta puternic in viata oricarui om, mai ales a copiilor, iar fetita are nevoie de mai mult sprijin ca de obicei.

Neintegrate, astfel de momente pot provoca blocaje in cresterea si dezvoltarea celei mici, neincredere in lume, dorinta de a nu mai trai si multe altele.

Pe langa procesul de doliu fetita traieste frica de a nu ii muri si mama, ambele trairi fiind foarte dificile. Aceste lucruri fac ca ceea este in jur sa devina nesigur, iar siguranta / securizarea este punctul cheie in cresterea copiilor.

Fetita a trecut printr-o trauma foarte puternica si va recomand sa mergeti cat mai repede la un psiholog. Ma puteti contacta pe mine, sau va pot recomanda pe cineva.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt la Dezvoltare creativa
Psiholog clinician

0724104323
http://dezvoltarecreativa.ro/
http://autismcreativ.wordpress.com/
ionescu dana, 11.11.2013 18:46
Problema mea
Buna, am o problema..daca se poate numi asa... Prietenul meu s-a despartit de mine, ma rog... acum e fericit, are prietena... iar eu vorbesc cu un baiat, e suuper dragut... dar simt ca nu pot... am ceva in mine care nu ma lasa... te rog, da-mi un sfat!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Ai spus in mesajul tau ca prietenul tau "s-a despartit de tine", insa nu ai spus nimic despre tine. Sunt interesata despre tine: tu, te-ai despartit de el?

Inteleg din ce mi-ai scris ca desi simti ca inca nu poti merge mai departe ai intrat intr-o noua relatie.

Despartirile pot fi dificile si uneori e nevoie de timp pentru a le face fata. Te incurajez sa iti oferi acest timp.

Poate te-ar ajuta sa iti raspunzi la cateva intrebari:

- Din ce motiv esti impreuna cu acest nou baiat?

- Din ce motiv, desi simti ca inca "nu poti" dupa cum ai spus chiar tu foarte deschis si sincer, ai decis sa nu tii cont de ceea ce simti?

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Barsanu, 24.10.2013 21:56
Copil prea sensibil
Buna ziua, am o fetita de 5 ani care este foarte sensibila fata de persoanele din afara familiei. Daca cineva ridica tonul la ea incepe sa planga ca a certat-o, chiar daca persoana respectiva ii face doar o mica observatie. Lucrul acesta se intampla de ceva vreme la gradinita, plange la orice observatie pe care i-o face dna educatoare, spunand ca "o cearta". Cu noi, in familie, nu reactioneaza asa. Am uitat sa mentionez ca este in grupa mijlocie si de anul acesta i s-a schimbat educatoarea, am crezut ca este o problema de adaptare, dar a trecut deja o luna de cand a inceput gradinita si vad ca o tine tot asa. Ce este de facut?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Perioada de adaptare a copiilor la gradinita sau la scoala, cu noua educatoare sau in medii noi, poate sa fie mai mica sau mai mare, in functie de fiecare copil. Poate fi vorba de dificultatea pe care o are fiecare copil, intr-o masura mai mare sau mai mica, cand se schimba ceva in mediul sau. Chiar si asa, este de ajutor sa incercati sa intelegeti ce se intampla cu cea mica.

Imi povestiti ca fetita spune despre doamna educatoare ca o cearta, dar ca nu spune acelasi lucru despre membrii familiei. V-as recomanda sa va raspundeti la cateva intrebari care v-ar putea ajuta: Exista limite in familie, este invatata cea mica cum sa corecteze cand nu reuseste ceva, sau mai degraba fac adultii in locul ei? Copilul este obisnuit sa fie corectat, sau este protejat in exces? Exista si alte persoane despre care spune ca o cearta cand i se fac observatii? Cum reactiona in relatie cu fosta educatoare cand i se puneau limite sau cand era invatata cum sa faca ceva sau cand era corectata?

Daca nu mai apare aceasta reactie si interpretare "ma cearta" si in relatie cu alte persoane, atunci puteti verifica mai mult relatia pe care o are cu noua educatoare. Puteti intreba copilul cum e doamna cu ei, cand ii place de ea si cand ii place mai putin, cum e cand copiii mananca, cand copiii se joaca sau cand raspund la activitati si cum vorbeste cu ea. Ii puteti cere sa va povesteasca, sa va dea exemple concrete: Cum a fost azi la masa, la activitatea de desen,la somn, etc., ce ati facut, ce ti-a spus doamna, tu ce faceai, ce i-ai spus inapoi, etc. Astfel de intrebari o pot ajuta sa va povesteasca ce se intampla la gradinita.

Daca aceasta reactie apare doar in relatie cu dumneaei, pare ca fetita are nevoie de mai multa grija si de un ton linistit cand invata ceva nou sau cand este corectata. Ii puteti vorbi doamnei educatoare despre nevoia copilului de a i se vorbi pe un ton calm, linistit, de a i se oferi feedback-uri pozitive cand reuseste si despre faptul ca un ton mai puternic sau autoritar o poate speria.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Flory, 9.10.2013 23:20
Probleme la gradinita
Buna seara, am o fetita de 6 ani si este in al treilea an de gradi. Acum cateva luni a inceput sa se legene pe scaun sau pe pat, mi-am dat seama ce face cand am vazut-o intr-o zi transpirata.

I-am explicat ca nu e bine si i-am mai atras atentia. Dar ce am aflat azi m-a lasat fara cuvinte: soacra-mea a luat fata de la gradi si mi-a zis ca s-a plans ca o ustura jos. Si am intrebat-o daca a usturat-o, si mi-a zis ca putin ca o colega a fost cu ea la toaleta si i-a pus degetul jos.

Sunt ingrozita pur si simplu, greu mi-am revenit, am ramas ca pierduta.

Inainte s-a mai plans ca o ustura jos, si ma gandesc cu spaima ca lucrul asta se intampla de mult. Stiu ca nemtii astia nu prea sunt cu perdea fata de copii dar la noi in casa nu se urmaresc filme pentru adulti. Se uita la desene si la calculator, canta toata ziua muzica pt copii. Sunt disperata, mi-e frica pe viitor sa nu ajunga sa fie atrasa de fete, sau sa ajunga sa faca ea la alte fetite.

Acum o las acasa ca este foarte racita dar maine ma duc la gradi sa le rog sa fie atente dupa ele sa nu le lase impreuna la toaleta. Va rog din suflet sa-mi dati un sfat cum sa procedez cu ea. Si poate pe viitor sa uite incidentul si sa fie un copil cu inclinatii normale? Va multumesc din suflet si va doresc sanatate.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Curiozitatea legata de organele genitale este fireasca atat de fetite cat si baieti chiar incepand cu aceasta varsta. Explorarea lor nu are o tenta sexuala inca ci este vorba doar de curiozitatea legata de propriul corp.

Va incurajez sa vorbiti cu fetita dumneavoastra si sa ii raspundeti la intrebarile pe care le are legat de organele genitale, bineinteles fara a o incarca cu raspunsuri care nu sunt pentru varsta ei.

Este important sa stie rolul lor, altfel va fabula si isi va imagina lucruri false care o pot si speria.

Aveti un articol despre cum sa vorbim copiilor despre sexualitate si organele genitale chiar pe site-ul FamClub.ro aici:

Educatia sexuala la copii. Mami, cum se fac copiii?

A interzice sa mearga la toaleta nu este o solutie deoarece ar putea primi mesajul ca este rau sa fii curios legat de partile intime si asta poate crea probleme mult mai grave pe viitor. In momentul in care va primi raspunsurile de care are nevoie intr-un mod adaptat varstei sale, modalitatea intruziva de a explora partile intime se va diminua.

Este important, de asemenea, sa o invatati ca poate sa fie curioasa si poate sa va puna intrebari legate de acest subiect dar este o zona intima si sa nu lase pe altcineva sa o atinga sau ea sa atinga pe altcineva, si daca se intampla asta sa va spuna dumneavoastra.

Daca ii vorbiti cu calm si relaxata fetita va fi deschisa sa va povesteasca. Insa daca ii vorbiti cu tensiune se poate tensiona si ea la randul ei si se poate feri sa va vorbeasca despre acest subiect, deoarece va simti ca va incarca si ca va supara atunci cand vorbeste despre asta.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Dana T., 24.09.2013 08:23
Viseaza ca zboara
Buna ziua. V-as ruga sa-mi spunteti si mie daca din punct de vedere psihologic un anumit vis poate avea o anumita semnificatie.

Fetita mea are 8 ani si viseaza foarte des ca zboara. Imi povesteste de multe ori dimineata vise mai mult sau mai putin fantastice in care ea in final zboara.

Aceste vise ei ii produc sentimente pozitive, dar credeti oare ca frecventa cu care apar poate proveni din anumite framantari, sau dorinte neimplinite?

Multumesc.
Dana
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Visul in care persoana zboara este destul de intalnit atat la copii cat si la adulti. Visele sunt un taram fragil care recomand sa fie interpretate diferentiat de la o persoana la alta si doar cu permisiunea acesteia. Ele sunt ca niste dorinte intime, trairi asunse. Interpretarea folosind liniile generale sau sabloanele poate sa nu fie foarte fidela.

Inteleg din mesajul dumneavoastra ca cea mica traieste visele pozitiv si isi aminteste cu placere de ele dimineata. Fantezia este de asemenea fireasca mai ales la copii, dar nu numai.

De asemenea inteleg din ceea ce mi-ati scris ca dumneavoastra aveti framantari si intrebari legate de cea mica, firesti pentru o mama, si ca poate va doriti sa o cunoasteti mai bine: daca ii este bine, daca are dorinte neimplinite, ce si-ar dori in plus pentru a fi fericita.

Va recomand sa petreceti mai mult timp cu ea si sa o intrebati deschis si sincer acest lucru: cand se simte bine, cand este mai suparata si de ce, ce si-ar dori in plus de la dumneavoastra sau cum si-ar dori sa va petreceti timpul liber impreuna. Asa puteti afla ce are nevoie pentru a fi mai linistita si fericita.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Catalina, 15.08.2013 15:24
Nu mai face la olita
Baiatul meu are 5 ani si nu vrea sa mai faca treaba mare la olita, face pe el.

Mentionez ca la 1 an s-a pus singur la oala zicind ca sora lui face la oala si nu mai vrea nici el pempersi.

Acum 2 ani a fost la soacra si timp de 3 - 4 zile n-a facut nimic, s-a constipat. Cind l-am luat i-am dat 2 supozitoare, lactoza si dupa a facut cu greu in apa.

De-atunci s-a mai asezat pe olita si veceu de maxim 10 ori, in rest face pe el sau in apa.

Mentionez ca stie ca nu trebuie sa faca asa dar gaseste motive ca nu i-am luat jucaria care vrea... cu toate ca am incercat sa-i satisfac anumite dorinte cu conditia de-a face la oala.

Ce pot face sa-si revina?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Inteleg din ceea ce ne-ati scris ca pana la un an a avut o parcurgere fireasca spre controlul sfincterian. Perioada petrecuta in alta parte pare sa il fi dezechilibrat, dezechilibru care s-a mentinut. Ca si in cazul anterior descris pe site, este foarte important sa incepeti o terapie individuala pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat in perioada in care s-a provocat dezechilibrul. Impreuna cu psihoterapeutul se va incerca o reechilibrare a starii emotionale a familiei si copilului.

Conditionarea externa prin oferirea de jucarii este o solutie ce poate avea efecte secundare nedorite. In mod firesc oamenii merg la toaleta atunci cand au nevoie fara a fi conditionati de ceva, si acest lucru este foarte important deoarece ne ofera libertatea de a elimina materiile fecale atunci cand organismul ne cere sa o facem, cand nu mai avem nevoie de ele si nu atunci cand suntem premiati. Premierea poate intari defecarea intr-un mod nesanatos, conditionat, dependent de premii si nu de nevoile firesti ale corpului.

Preluand modelul conditionarii, copilul poate ajunge sa conditioneze la randul sau sau sa ofere justificari, explicatii false care nu ajuta, precum in exemplul dumneavoastra: Nu fac pentru ca nu mi-ai dat jucaria pe care o vroiam/ Fac daca imi dai jucaria pe care o vreau.

Terapia individuala presupune doua, trei sedinte de evaluare in cabinet in care informatiile pe care dumneavoastra le oferiti si observatiile psihoterapeutului sunt foarte importante. In urma acestei evaluari se stabileste un demers terapeutic impreuna cu psihoterapeutul.

Va astept cu drag sau daca aveti alte intrebari puteti folosi numarul de telefon sau e-mailul,

Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt la Dezvoltare creativa
0724104323
mihaela.aniculaesei@gmail.com
Andreea Petrescu, 9.08.2013 14:11
Constipatie pe fond psihic
Baietelul meu are 4 ani si avem o mare problema cu mersul la toaleta, in sensul ca NU VREA sa faca caca.

Imi dau seama ca ii vine, ca daca ar accepta sa mearga la toaleta ar face, dar nu vrea sa mearga, amana si tot amana, uneori pot trece si doua-trei zile. Cand il intreb daca vrea la toaleta spune ca nu, daca insist spune ca nu ii vine.

In timpul acesta uneori se constipa de-adevaratelea.

Aveti idee de ce ar putea avea aceasta adversiune fata de treaba mare? Ce sa facem?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Dupa cum ati spus si dumneavoastra este vorba despre constipatie pe fond psihic.

Ceva din viata copilului il perturba acum si se manifesta in aceasta maniera.

Se intampla si altor copii sa exprime in aceasta maniera cand le este greu. Este un semnal al unui blocaj, al unei dificultati.

Fiind vorba despre fondul emotional/ psihic nu am cum sa emit ipoteze, deoarece nu stiu nimic despre contextul copilului sau al familiei. Astfel de situatii sunt foarte diferite de la un caz la altul.

Ce am intalnit in cazurile de la cabinet legate de constipatia pe fond psihic e posibil sa nu se potriveasca si in contextul dumneavoastra.

Pentru a va ajuta am nevoie de mai multe informatii, sa inteleg cat mai bine contextul de familie si crestere al copilului.

Va recomand terapia individiuala la cabinet.

Va astept cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Romanita, 31.07.2013 15:45
Cum pregatim copilul pentru scoala?
Baietelul meu are 6 ani si o luna, iar la toamna intra la scoala - clasa pregatitoare.

Cum ne pregatim psihologic pentru schimbare? Lui ii pare foarte rau dupa d-na educatoare de care era f atasat, dar si dupa colegii de la gradi. Vorbeste mereu despre gradinita la timpul prezent, el nu constientizeaza ca aceasta etapa s-a incheiat pentru totdeauna, si daca incerc sa-i explic plange ca el vrea cu prietenii lui.

Incerc sa-l incurajez, ca de acum e baiat mare, ca isi va face noi prieteni... dar il simt temator si reticent.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Dupa cum ati observat si dumneavoastra cel mic pare sa mai aiba nevoie de anumite lucruri pe care le avea in perioada gradinitiei si trece mai greu peste perioada separarii de aceasta etapa care presupune si despartirea de doamna educatoare.

Cred ca este dificil sa stim de ce anume au nevoie copiii in momentele lor dificile sau ce anume i-ar ajuta sa fie pregatiti pentru scoala, de exemplu. Insa ce putem face ca si adulti este sa incercam sa le oferim informatiile pe care le avem,sa incercam sa ii intelegem mai mult si sa ii ascultam.Ei ne vor transmite prin cuvinte sau in modul lor specific ce anume au nevoie.

Asadar puteti incerca sa vorbiti mai mult cu cel mic pentru a il intelege cum anume resimte el aceasta perioada si sa ii povestiti cum va fi la scoala,ca va avea colegi,ca va avea o invatatoare cu care va invata si va petrece timpul, etc. Il puteti intreba ce simte sau la ce se gandeste cand aude ca nu va mai merge la gradinita, ce inseamna pentru el inceputul scolii sau terminarea gradinitei, ce anume il sperie.

De asemenea il puteti intreba ce are nevoie sa ii fie mai bine cand va incepe scoala. Poate ca va dori sa isi mai vada colegii din cand in cand, poate va dori sa o mai vada pe doamna educatoare sau poate va dori altceva.

In momentele de separare este important sa ii asiguram pe cei mici ca desi nu ne mai vedem atat de des cu celalalt, nu il pierdem si nu pierdem relatia.

Vorbiti cu rabdare si intr-un moment in care sunteti linistita cu cel mic pentru a afla de la el cum simte acest moment al separarii de gradinita si de tot ce inseamna ea.Copiii nu au nevoie sa le ghicim gandurile ci au nevoie sa fie intrebati si ascultati.

De asemenea, puteti fi atenta la reactiile sale in momentele de despartire de cei dragi. Cat de dificil ii este sa se separe de dumneavoastra cand plecati, sau de alte persoane dragi lui? Daca ii este foarte dificil in astfel de momente atunci va recomand sa mergeti la cateva sedinte de psihoterapie pentru a incerca impreuna cu psihoterapeutul sa integrati intr-un mod sanatos despartirile.

Cu respect,
Mihaela Aniculaesei
Cristina Ianculet, 16.07.2013 11:17
Timiditate la bebelusi ?
Buna ziua, va adresez si eu o intrebare si va rog daca ma puteti lamuri.

Fetita mea are 11 luni si jumatate. Am observat o diferenta in comportamentul ei fata de ceilalti copii de aceeasi varsta in privinta jucariilor.

Cand o duc in parc si se intalneste cu mai multi copii care au jucarii, o vad ca este foarte interesata de jucariile celorlali copii, si-ar dori sa se joace si ea cu ele, dar nu intinde mana sa si le ia, asa cum fac toti ceilalti atunci cand vor o jucarie.

Toti ceilalti copii, cand vad o jucarie care ii intereseaza, intind mana si o iau, dar ea nu. Trebuie sa insist eu foarte mult: "Iti place? O vrei? Ia-o! Hai, pune manuta!". Foarte greu intinde mana sa-si ia jucaria dorita, asteapta 1000 de incurajari si insistente. Cand ia jucaria e foarte fericita, semn ca si-a dorit-o. Oare e un soi de timiditate? La o varsta asa de mica?

Multumesc!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

La o varsta atat de mica se poate vorbi despre experienta pe care a avut-o atunci cand a intins mana sa ia ceva ce si-a dorit sau cand a dorit sa exploreze ceva din mediu.

Va amintiti vreun moment particular legat de acest lucru? Ii este, sau i-a fost permis sa atinga obiecte din jur, sa mearga in locurile in care isi doreste, sa se joace cu animalele sau orice i-a trezit curiozitatea? Copiii au o mare curiozitate de a atinge orice este in jur si de a duce deseori la gura pentru a simti consistenta obiectelor. Cum reactioneaza / au reactionat adultii din jur in fata acestei nevoi?

Copiii pot sa aiba un temperament mai introvert, insa la aceasta varsta se dezvolta mult curiozitatea, nevoia de explorare. Fetita dumneavoastra pare sa fie mai mult in contact cu teama de a explora decat cu propria dorinta care ar conduce-o spre a atinge, a lua jucariile care ii plac, a explora.

Pentru a stimula explorarea puteti incerca jocuri de senzorialitate si explorare folosind apa, culori si alte materiale usor de procurat. Aveti un articol scris pe aceasta tema de o colega de a mea aici:

http://dezvoltarecreativa.ro/joaca-senzoriala/

De asemenea va recomand sa observati ce reactii au adultii din jurul ei (bunici, parinti, bone sau orice adult care petrece timp cu fetita) cand ea isi doreste sa atinga, sa exploreze orice obiect sau loc din mediu.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Maria Ilie, 4.07.2013 16:14
Plange noaptea
Buna ziua, Fetita mea de 3 ani si jumatate are uneori noaptea momente cand plange foarte tare, fara motiv. Se intampla mai ales cand se culca tarziu (cand depaseste ora de culcare). Se ridica in fund, semi-adormita si plange rau de tot. Daca incerc sa vorbesc cu ea si sa o linistesc, nu pare sa auda ce ii spun si plange mai tare. Dimineata se trezeste bine dispusa, nu isi mai aminteste. In rest e un copil minunat, vesel, mananca bine, se joaca... Puteti sa-mi dati un sfat? Oare ar trebui sa merg cu ea la doctor?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Este posibil sa aiba o sensibilitate emotionala la ceva din mediu. Poate o streseaza ceva sau ii este greu cu ceva din cele care se intampla in jur. Va puteti intreba cum este atmosfera in jurul ei, cat de relaxata este in timpul zilei, daca exista un echilibru intre libertate si limite, daca ii sunt interzise prea multe lucruri sau din contra are prea multa libertate, care sunt relatiile din jurul ei si ce tensiuni apar in familie.

Va recomand sa priviti un pic in ansamblu dar si in detaliu atmosfera din mediu, relatiile din familie si relatiile pe care le au copii sau adultii cu ea.

Puteti face asta fiind sprijinita de un psiholog pentru a incerca sa identificati dezechilibrele din mediu care o streseaza. Asadar, recomand o consultatie le psihoterapeut.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Corina, 19.06.2013 11:52
Atitudinea bunicii in relatia cu nepotul
Buna ziua! Eu locuiesc cu baiatul meu in varsta de 5 ani si mama mea (sunt despartita de tatal copilului).

Uneori mama mea se rasteste la baiat atunci cand copilul e nervos, ii raspunde si are momente cand il ameninta ca il da afara pe usa sau ii spune ca nu face nimic bine, ca nu asculta etc.

Alex se enerveaza si ii raspunde intr-un mod similar, de exemplu o da afara pe usa daca ridica tonul la el considerand ca bunica lui nu are dreptul sa tipe, chiar daca este mai mare decat el si o intreaba atat pe ea, cat si pe mine cu ce drept se rasteste la el si de ce ea are voie sa ii vorbeasca urat, iar el nu poate sa ii raspunda in acelasi stil.

Mama mea ii spune ca este mai in varsta decat el si este bunica lui, iar el are datoria sa o asculte fara sa comenteze.

Uneori mama mea imi reproseaza si mie anumite greseli pe care le-am facut de fata cu copilul, iar Alex se supara si ii spune sa taca din gura si sa nu mai tipe la mama lui.

De asemenea, bunica lui Alex vorbeste urat despre tatal lui care il viziteaza rar si ii da pensia alimentara atunci cand isi aduce aminte, pentru ca nu a fost dezbatuta aceasta chestiune la tribunal. Spune despre el de fata cu copilul ca e un nenorocit, ca Alex l-a mostenit la tot ce e rau.

Intrebarea mea este: Eu, in postura de mama a baiatului cum ar trebui sa procedez ca sa impac si "capra si varza"? Mentionez ca bunica lui se supara daca nu ii fac copilului observatie de fata cu ea, desi eu nu consider ca ea are mereu dreptate (si pe deasupra anumite chestiuni consider ca trebuie sa le dezbat cu Alex intre 4 ochi, ca sa nu il umilesc), insa mama mea spune ca eu ii incurajez comportamentul inadecvat fata de ea si ca ma bucur de fapt daca Alex ii raspunde urat.

Sper ca am fost clara. Va multumesc anticipat de feed-back.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Voi incerca sa va raspund punctual:

- legat de amenintarile si observatiile de genul "Nu faci nimic bine" aveti un articol despre pedepse chiar pe Famclub.ro. Aveti aici link-ul http://www.famclub.ro/index.php/copii/educatie/pedepsele-la-copii-functioneaza si la finalul articolul aveti link catre alte doua articole cu cateva variante sanatoase ce pot inlocui pedepsele daca nu ati gasit dumneavoastra deja unele.

Reactia copilului este similara cu cea a bunicii, deoarece copiii preiau din modelele noastre de interactiune. Asadar este firesc el sa faca ce faceti dumneavoastra sau bunica pentru ca va are ca si model.

- legat de relatia copilului cu tatal sau, consider ca este important indiferent ce conflicte mai sunt intre dumneavoastra si fostul sot sau intre mama dumneavoastra si tatal copilului, ca aceasta relatie sa nu fie incarcata cu aceste tensiuni. Copilul are dreptul sa aiba propria relatie cu tatal indiferent de relatiile pe care le aveti dumneavoastra sau bunica cu el.

- inteleg ca cel mic va ia apararea in fata mamei. Aceasta poate fi o responsabilitate prea mare pentru un copil, poate incercati sa va luati dumneavoastra apararea mai eficient atunci cand sunteti acuzata de mama dumneavoastra pentru diverse decizii pe care le-ati luat, el doar sa va acompanieze eventual invatand in acest timp cum sa isi ia apararea.

- inteleg din ce mi-ati povestit ca sunteti ajutata de mama / bunica copilului in cresterea si educarea celui mic. Aceasta este o decizie pe care o luati dumneavoastra: cine are grija de copilul meu: eu, eu cu ajutorul mamei. Nu stiu in ce masura se poate face un compromis de genul sa impacati si capra si varza in egala masura. Poate daca ati stabili cu exactitate care sunt responsabilitatile fiecareia tinand cont si de dorinta copilului bineinteles... poate de exemplu bunica sa se ocupe de mersul copilului in parc sau de dusul si adusul lui de la scoala / gradinita, de gatitul prajiturilor sau al mancarii, de spalatul hainelor, de pregatirea pentru gradi dimineata sau de lucruruile care ii plac si ei si pe care le face cu siguranta foarte bine, daca este de acord si cel mic, si de restul deciziilor sa va ocupati dumneavoastra.

Bunicile de obicei isi doresc sa participe la cresterea nepotilor deoarece au foarte multe de oferit, insa dumneavoastra o puteti directiona si ii puteti cere cu ce anume v-ati dori sa va ajute, ce v-ar fi cu adevarat de folos. Ii puteti cere cu ce anume sa va ajute, dupa care ii multumiti. Cu siguranta este important sa simta ca ii aratati ca ii sunteti recunoscatoare pentru efortul si dedicatia cu care se implica. De asemenea ii puteti transmite in ce situatii puteti gestiona singura momentul rugand-o sa va lase sa decideti dumneavoastra singura ce veti face.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Adriana Marinov, 16.06.2013 12:54
Rosul unghiilor
Buna ziua. Spuneti-mi va rog ce poate insemna rosul unghiilor la un copil de 7 ani? Baiatul meu isi roade unghiile de vreun an... si nu e chip sa se dezvete. Cum sa-l deazvat? Multumesc!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Rosul unghiilor, muscatul obiectelor, smulsul parului, ticurile si orice alta manifestare corporala repetitiva sunt modalitati de descarcare a tensiunii.

Asadar, inainte de a incerca sa schimbati acest comportament, puteti incerca sa va dati seama ce anume il tensioneaza, nemultumeste, ingrijoreaza, nelinisteste pe cel mic de isi exprima tensiunea astfel. Il puteti intreba chiar pe el, intr-un moment in care suneti foarte apropiata, linstita si deschisa fata de orice raspuns va va da.

Comportamententele repetitive mai ales la nivelul gurii sunt semne importante ce sugereaza un dezechilibru in viata atat a adultilor cat si a copiilor. Acestea necesita atentie.

Daca veti lucra pe comportament, incercand consecinte logice sau negative, daca veti incerca sa il dezvatati fara a rezolva cauza principala, rosul unghiilor poate sa dispara insa comportamentul se va deplasa aparand un altul prin care cel mic va reusi sa isi descarce tensiunea: pot sa apara ticuri, dificultati de somn, sau alt comportament repetitiv la nivelul gurii sau alta partea a corpului.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Alexandra, 5.06.2013 23:47
Tot de pe la gradinita, nedreptate si nepasare
Buna ziua,

Baietelul meu este in grupa mijlocie si de multe ori imi spune: "mama, eu astazi am raspuns foarte bine, si am luat premiul cel mic. Iar X a spus doar un cuvant si a luat premiul cel mare (X e mereu aceeasi fetita). De ce?".

I-am povestit ca mama lui X e prietena doamnei si ca uneori d-na o favorizeaza pe fetita. Nu stiu daca i-am spus ce trebuia, dar altceva nu mi-a trecut prin minte.

Sau alt exemplu: "Mama, Y mereu ma paraste fara ca eu sa-i fac nimic, spune d-nei minciuni despre mine, iar d-na il crede si ma cearta". "Explica-i si tu adevarul". "Y vb mai tare decat mine, iar eu nu reusesc sa spun nimic". "Repeta de multe ori, iar pana la urma te va auzi". "Am incercat, dar d-na s-a intors cu spatele si a plecat. Nu mi-a dat nici o sansa (sunt cuvintele lui)".

E adevarat, baiatul meu nu e genul indraznet, si vb incet si rar... educ e o persoana repezita si distrata, si sunt convinsa ca nu are rabdare efectiv sa-l asculte pana la capat. Am vb cu ea, dar nu ajung la nici un rezultat, numai zambete si promisiuni.

Nici nu as vrea sa-l mai mut la alta gradinita, e deja a 3-a gradi pt el si e singura aproape de casa.

Si mai am o temere, si anume ca asta este societatea in care traim, ca si la scoala vor fi aceste probleme, deci cumva va trebui sa se descurce singur.

Cum sa-l invat sa faca fata nedreptatii si sa-si exprime punctul de vedere, sa se impuna atunci cand are dreptate?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Ma bucur de fiecare data cand intalnesc copii ce indraznesc sa le spuna, macar parintilor, dorintele si nemultumirile lor.

Sfaturile pe care i le-ati dat consider ca sunt foarte potrivite: "Repeta de multe ori, iar pana la urma te va auzi", "Explica-i si tu adevarul". As adauga un singur lucru: "Spune cu fermitate!" si exact acestea sunt sfaturile pe care vi le ofer dumneavoastra: Vorbiti cu invatatoarea pana cand va va auzi, explicati-i adevarul si cum traiti dumneavoastra si copilul momentele in care nu este auzit, si spuneti-i toate acesea cu fermitate ca si cum este, si cu adevarat este, ceva serios.

In astfel de situatii consider ca este utila ceea ce numim in psihologia gestalt, agresivitatea pozitiva, acea fermitate si chiar agresivitate care ne ajuta sa vorbim tare si raspicat despre ceea ce avem nevoie astfel incat celalalt ajunge sa ne ia in serios. L-ati invatat foarte bine pe cel mic. Ce mai are el nevoie este sa va vada pe dumneavoastra intai ca faceti acelasi lucru. El de la dumneavoastra va invata atitudinea cu care sa se apare si cum sa fie luat in serios.

Doamna nu va aude, va evita, da din cap desi parca nu a auzit ce i-ati spus si parca nu intelege cat de important este acel lucru pentru dumneavoastra: fiti ferma si aratati-i ca este ceva serios ce trebuie neaparat modificat. Astfel, copilul va prelua modelul de la dumneavoastra, iar doamna educatoare va va lua in serios. Nu o jigniti, ci spuneti-i clar ce va doriti de la ea: sa va puncteze copilul atunci cand merita, sa il valorizeze atunci cand face ceva bun sau cand incearca sa faca ceva dificil deoarece la aceasta varsta copiii au nevoie de valorizare si incurajari pentru incercarile lor, sa tina cont de parerea lui in cazul unui conflict.

Doamna este posibil sa aiba preferinte printre copii, dar asta nu inseamna ca nu ii poate valoriza si pe ceilalti!

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Alexandra a raspuns: (11.06.2013 15:31)
Va multumesc pentru raspuns. Voi incerca sa ma exprim mai ferm, sper sa am si rezultate mai bune. Multumesc!
Daniela, 30.05.2013 15:29
Vorbitul la 2 ani si mersul la baie
Buna ziua,

Am o fetita de 2 ani. Este o scumpa, este iubitoare, intelegatoare, nu plange cand o las la gradinita. Cei de la gradinita mi-au primit-o la varsta de 2 ani, desi are scutec.

Problema este ca ea nu doreste sa vorbeasca (spune mama, tata, papa, apa inca vreo 7-8 cuvinte) si nu doreste sa faca la oala (eu am invatat-o sa stea pe oala, dar cand ii vine sa faca ceva se ridica). I-am explicat ca acolo tb sa faca, dar ea nu vrea si pace. Uneori o mai las fara scutec, face pe ea si se dezbraca singura.

Nu stiu daca este de competenta ta, dar nu prea stiu ce sa mai fac.

Multumesc mult.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Ce este important sa stiti este ca fiecare copil se dezvolta in ritmul sau si, la inceput, preponderent pe o arie: verbala, motrica, cognitiva, emotional-relationala.

Unii copii merg mai repede si vorbesc mai tarziu, altii fac repede la olita dar doresc mai tarziu sa manance singuri, unii relationeaza foarte repede cu ceilalti dar invata mai tarziu la olita si asa mai departe. V-as intreba pe care dintre arii este mai dezvoltat copilul dumneavoastra?

Se poate juca cu jocuri specifice varstei ei? Interactioneaza cu ceilalti copii? Daca da, atunci este important sa aveti mai multa rabdare, sa ii respectati si acceptati ritmul.

Spuneti ca "nu vrea" sa vorbeasca. Aveti vreo banuiala de ce "nu vrea" sa vorbeasca? Daca cea mica simte presiune din partea adultilor ca ar trebui sa vorbeasca, acest lucru o poate inhiba. Ea intelege ca este foarte important pentru dumneavoastra sa pronunte cuvintele, si nereusind din prima poate sa o descurajeze.

Indiferent de motiv, presiunea o va face pe cea mica sa se retraga, sa nu incerce. Va recomand din nou rabdare.

Si la olita copiii invata in ritm diferit. Este insa important ca cel mic sa fie suficient de dezvoltat pe celelalte arii pentru a putea participa activ la procesul de invatare. Acest proces necesita timp si din nou rabdare. Va recomand pentru a aprofunda acest subiect sa cititi din cartea Anii magici- Selma H. Fraiberg capitolul Introducere in educatia sfincteriana. Ideile pot fi cu greu rezumate intr-un raspuns de cateva paragrafe, nu pot fi redate aici. Acest capitol va poate oferi mai multe informatii. Daca nu puteti procura cartea va pot trimite pe e-mal scanate paginile.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Daniela a raspuns: (10.06.2013 12:45)
Buna ziua,

Multumesc mult pentru sfaturi, cred ca am exagerat putin fata de fetita mea. M-ar ajuta mult daca ati putea sa-mi trimiteti cartea pe e-mail.

Multumesc frumos.
Ramona, 5.06.2013 09:45
Santaj la gradinita
Buna ziua,

Va multumesc pentru aceasta consiliere, faceti un lucru exceptional.

Am si eu o problema cu cea mica, de 6 ani.

Acum vreo luna si ceva i-a dat unei colege de grupa o jucarie a ei. Eu m-am mirat, pentru ca facea parte din colectia ei preferata, dar am hotarat sa nu ma opun daca are ea placerea sa ofere o jucarie, ca trebuie sa-si dezvolte si latura altruista.

Insa ieri mi-a povestit ca de fapt fetita respectiva a santajat-o ca sa-i dea jucaria, spunandu-i ca daca nu i-o da nu mai e prietena ei.

Doua lucruri am sa va intreb:

1. Ce sa o invat sa faca pentru a nu mai ceda la santaj?

2. De ce oare nu mi-a povestit ea de la inceput cum sta treaba? Probabil ca a stiut ca nu voi fi de acord... dar totusi oare am facut eu ceva gresit si ea nu are incredere ca daca se afla intr-o situatie neplacuta mama o ajuta?

As fi vrut sa-mi spuna. Nu mi se pare normal sa fie constransa prin santaj si sa nu-mi spuna.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Va voi raspunde la intrebare in ordine inversa. Legat de faptul ca cea mica nu v-a spus ca a dat jucaria prietenei ei, intrebarea dumneavoastra mi se pare legitima si ma bucur ca o aveti. De ce fetita mea m-a mintit sau mi-a ascuns un fapt? Ati raspuns chiar dumneavoastra la aceasta intrebare: Probabil ca a stiut ca nu voi fi de acord.... apoi va raspundeti in continuare dar totusi oare am facut eu ceva gresit si ea nu are incredere?

Cand copilul minte, intr-adevar, ati intuit foarte bine, nu are incredere in ceva, nu are incredere ca va fi acceptat cu decizia lui, ca este liber sa decida pentru sine. Fetita dumneavoastra a luat o decizie desi a simtit ca nu are cu totul aceasta libertate. Practic, si-a aparat libertatea de a decide ce face cu jucariile ei, mintindu-va.

O inteleg!

Fiecare copil are dreptul sa faca ce isi doreste cu jucariile sale, la fel cum dumneavoastra aveti dreptul sa faceti ce va doriti cu hainele dumneavoastra. Nevoia semntimentului de posesie si nevoia libertatii de a face ce ne dorim cu lucrurile noastre sunt foarte importante atat la copii cat si la adulti. Uneori parintii cand ofera o jucarie, nu renunta la ea cu totul, ci raman interesati de cum are grija copilul de jucarie, sa nu o rupa, etc. ca si cum inca ar fi partial a lor. Cand oferim un cadou, o bluza de exemplu, nu mai pastram interesul daca celalalt are grija de ea. Celalalt este liber sa faca cu obiectul sau ce vrea si singur va avea consecintele faptelor sale: nu are grija de bluza, nu o va mai avea.

Sigur, pe copil este important sa il invatam cum sa aiba grija de lucruri, insa putem sa il invatam acest lucru oferindu-i libertatea de a alege daca are grija de el sau nu, daca il pastreaza sau nu. Probabil ca fetita dumneavaostra nu simte ca are libertate totala de a face cu jucariile ei ce isi doreste, si in momentul in care a avut o dorinta diferita de a dumneavoastra, a urmat-o, mintind insa pentru a nu i se face observatii. Aici va puteti intreba prin ce comportamente ii transmiteti celei mici ca nu are libertate de decizie cu privire la jucariile ei? Legat de haine, carti, desene, orice lucru al ei, are libertatea de a face cu ele ce isi doreste? Daca da, este lasata sa aiba si consecintele logice? De exemplu, daca isi strica o jucarie din neglijenta (nu daca ea se strica in timp, cand este indicat sa ii luati alta noua daca puteti si daca ea isi doreste asta) aceasta este imediat inlocuita, sau este lasata sa faca fata situatiei: ai stricat jucaria, asta e, nu o mai ai, sau o poti cumpara din banii tai de buzunar, o poti repara, sau poti gasi o alta solutie?

Neincrederea pe care o are cred ca este legata de acest lucru si nu de faptul ca atunci cand este intr-o situatie dificila nu ati ajuta-o. Daca ar fi asa, nu ar veni niciodata sa va ceara ajutorul, lucru pe care l-ati fi observat de mult timp.

Dupa un timp, dintr-un cumul de factori precum: s-a simtit vinovata ca nu v-a asculta dorinta de a nu da jucariile sale altora,s-a simtit vinovata ca a mintit, a simtit si ea ca e ceva in neregula cu acel santaj si v-a povestit pentru a primi ajutor, i-a parut rau ca a dat jucaria si va cere ajutorul implicit cum sa o recupereze, a hotarat sa va povesteasca, sa spuna adevarul. Legat de aceasta tema, a santajului si cum poate fi el reparat si cat de indicat este sa intervenim in relatiile dintre copii in astfel de momente, se pot puncta cateva lucruri si o voi face intr-un articol ce va fi postat in cateva zile, veti primi link in continuare la raspuns. Consider ca acest subiect trebuie tratat oferind mai multe informatii. Va cer permisiunea de a va cita intrebarea la inceputul articolului.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Monica Alexe, 16.05.2013 15:39
Copil violent
Buna ziua, as avea si eu o intrebare daca se poate. Fetita mea de 5 ani si jumatate are accese de violenta, in sensul ca uneori se enerveaza atat de tare incat ne loveste atat pe mine cat si pe tatal ei. Se enerveaza pentru lucruri marunte, de exemplu ca i-am dat apa in alta cana decat cea preferata, ca nu a reusit sa deseneze cum voia etc. Ce putem face? Va multumesc!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Din ceea ce imi povestiti pare sa fie o vulnerabilitate a fetitei la frustrare, greseala sau schimbari minore.

Dificultatea de a accepta apa din alta cana sugereaza o fixatie pe anumite obiecte, in acest caz, o anumita cana. Mai exista si alte preferinte, tabieturi, care daca sunt schimbate provoaca accese de furie/ violenta? Cat de des apar aceste dificultati de a accepta greselile/ schimbarile?

Daca apar frecvent, va recomand sa mergeti la o evaluare la un psiholog sau psihiatru. Fixatiile sunt simptome intr-o serie de tulburari de dezvoltare, este recomandat sa verificati acest lucru.

Daca ele nu apar atat de frecvent si nu reprezinta fixatii, atunci pare ca ceva in relatia dintre copil si dumneavoastra este perturbat. Reactiile de revolta daca apar cu multa violenta si furie, precum si relatiile in care apar astfel de blocaje in comunicare, consider ca trebuiesc tratate cu multa grija.

O sedinta de evaluare la psiholog va poate ajuta si in aceasta directie. Este important ca interventia sa tina cont de contextul de familie, dezvoltarea copilului, asteptarile sale si ale familiei, etc.

O solutie de suprafata poate sa faca mai mult rau decat bine. Daca mai aveti nevoie de alte informatii, voi incerca sa va raspund.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Monica Alexe a raspuns: (23.05.2013 17:14)
Va multumesc mult pentru rapsuns!

Intr-adevar si mie mi se pare a fi o vulnerabilitate la frustrare, greseala si schimbari minore.

Nu cred ca este vorba despre fixatie pe anumite lucruri, ci mai degraba dorinta ca toate lucrurile sa se intample EXACT asa cum vrea ea pe moment si dificultatea de a accepta ca lucrurile s-au intamplat altfel (nu neaparat inr-un mod negativ), sau ca altii sunt de alta parere.

Pe exemplul cu cana: de cele mai multe ori nu are nici o problema sa bea din orice cana, dar exista momente cand ea vrea EXACT din aceea... si nervii apar atunci cand lucrurile decurg altfel.

Alt exemplu: ii place f mult sa deseneze si petrece mult timp desenand, dar cand desenam impreuna nu accepta deloc ideile mele. Vrea ca totul sa fie EXACT asa cum vrea ea. Se intampla adesea sa facem o lucrare foarte frumoasa, dar pentru ca eu pun un punct altfel decat ar fi vrut ea, sau lipesc ceva 1 mm mai la stanga, atunci rupe foaia intr-un acces de nervi. Acest lucru se intampla de fiecare data cand lucreaza impreuna cu mine, cu tata sau cu bunica. De multe ori se supara si rupe foaia si cand greseste ea ceva... dar nu se manifesta la fel de dramatic.

Nu am observat astfel de porniri in relatiile cu copiii. Nici educatoarea nu a observat astfel de porniri la gradinita, unde e vazuta ca un copil cuminte care nu creeaza probleme.

Ce va indica aceste comportamente? Ce trebuie sa facem?

Multumesc!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Ma bucur ca nu pare sa nu fie vorba de fixatii. In acest caz, v-as intreba daca fetita dumneavoastra a trecut prin perioada Nu-ului, in care orice vine de la ceilalti este refuzat. Au fost respectate aceste refuzuri? Ea pare sa isi apere desenul ca fiind teritoriul ei pe care il simte amenintat. Desenul este al ei si acest lucru trebuie respectat.

Copilul creste si devine CINEVA, diferit de dumneavoastra, cu idei si dorinte proprii. Daca desenati impreuna va propun sa desenati fiecare pe foaia ei, daca cea mica simte nevoia sa aiba foaia doar a ei... Insa cu conditia sa va ofere libertatea pe foaia dumneavoastra sa desenati ce vreti si cum vreti, iar ea pe foaia ei sa deseneze ce vrea si cum vrea. Acest drept il are fiecare indiferent daca este copil sau adult. Dupa o perioada ea poate deveni suficient de sigura ca nimeni nu ii "va ameninta tritoriul", timp in care ii oferiti libertatea de a desena cum vrea ea. Apoi, ii puteti propune, din cand in cand, sa desenati pe aceeasi foaie, impreuna. Cand desenati impreuna incercati sa pastrati aceeasi regula: eu desenez cum vreau, tu cum vrei, adaugand partea "ne putem sfatui": Ce desen sa facem impreuna? Un peisaj? Eu as vrea sa fac soarele. Tu ce vrei sa faci din peisaj? Vrei florile? Le poti face cu ce culori vrei tu.

Este posibil sa isi dezvolte si simtul proprietatii si puterea de decizie: este foaia MEA, eu decid cu ce CANA beau.

Legat de accesele de furie, incercati sa o incurajati sa spuna in cuvinte ce o deranjeaza: Vad ca esti suparata, ce te supara? Spune-mi in cuvinte, spune ce te deranjeaza! Sunt suparata pentru ca...

Mihaela Poliana Aniculaesei
IONESCU LAURA CRISTINA, 30.05.2013 14:04
AGITATIE SI NERVOZITATE
Buna ziua d-na psiholog Mihaela,

Am un baietel Luca Cristian Stefan de 5 ani si 4 luni, nu l-am dat la gradinita pana acum, deoarece spunea ca nu-i plac copiii care plang, am avut 2 tentative sa-l duc.

El este o fire timida si orgolioasa, de cand s-a marit a inceput sa aiba o stare de agitatie si nervozitate aproape in fiecare zi. Nu suporta sa-i fac observatie, se necajeste cand jocul nu-i iese asa cum vrea, a inceput sa manance doar prin "santaj" - vrei ceva, mananci.

Pana acum a stat cu mama mea si s-a invatat posesiv cu lucrurile lui.

Va multumesc ca aveti timp sa-mi cititi mesajul.
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Gradinita are rolul de a ii ajuta pe copii sa iasa din ceea ce se numeste egocentrism. Copiii au sentimentul ca cei din jur exista pentru a le satisface lor dorintele, si pe buna dreptate, caci in primul an de viata adultii sunt tot timpul preocupati de el, lucru firesc de altfel.

Insa adultii faca cest lucru pentru ca cel mic nu este inca suficient de puternic/ dezvoltat pentru a se descurca singur. Incepand cu 12,14 luni, el poate sa faca mai multe lucruri singur: sa isi ia jucariile singur, sa invete sa manance, sa isi aleaga o jucarie cu care sa se joace, lucruri mici dar foarte importante. Mersul la gradinita il ajuta pe cel mic sa constientizeze si sa isi dezvolte abilitatile de a fi in mediu printre ceilalti: sa tina cont si de ceilalti, sa imparta jucarii, sa isi astepte randul, sa piarda, sa respecte regulile, sa manance la fel ca ceilalti, sa respecte un program, sa primeasca feedback negativ- observatii, sa relationeze cu cei de varsta lui si cu alti adulti. Practic, il ajuta sa iasa incet-incet din stadiul egocentric.

Daca a lipsit mediul de gradinita, v-as intreba daca stand cu bunica (din cate inteleg), educatia primita a vizat achizitia abilitatilor de mai sus. Cu alte cuvinte adultul care l-a avut in grija i-a satisfacut toate nevoile atunci cand isi dorea ceva, ceea ce se numeste in popor "rasfat" sau a fost incurajat spre responsabilizare si independenta?

Pe de alta parte, daca dumneavoastra nu ati petrecut timp cu el, cel mic are nevoie de o perioada de adaptare si de a crea o relatie cu dumneavoastra si dumneavoastra cu el. El are nevoie sa va cunoasca in aceeasi masura in care si dumneavoastra aveti nevoie sa il cunoasteti pe el. Este ca si cum ati fi o persoana noua pentru el. Separarea de bunica si adaptarea la dumneavoastra este cu siguranta o perioada stresanta si vulnerabila.

Numai bine,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Macovei Violeta, 27.05.2013 15:18
Plansul la gradinita
Buna ziua.

Am o fetita de aproape 4 ani care plange in fiecare dimineata cand o las la gradinita. Plange, urla, se agata de mine, etc. Merge la aceasta gradinita de la 2 ani...

In luna februarie a incetat sa mai planga, ba chiar ne zicea ca ne iubeste, ne pupa, pupa si bebelusul din burtica, ne zicea sa fim cuminti, etc.

Incepand cu 15 aprilie tati nu a mai mers la serviciu iar intr-o zi, cand ea n-a vrut s-a meara la gradi, tati a cedat si a stat cu ea acasa. De atunci a inceput distractia din nou...

Desi cred ca asta a fost cauza care a declansat din nou crizele acestea, ma gandesc ca e prea disperata (exct asta e cuvantul) cand o las acolo si nu cumva sa se intample ceva si in institutie (am mai auzit diverse de la alti parinti). Va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez in aceasta situatie.

Va multumesc anticipat!
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Din ceea ce povestiti observ trei aspecte:

1. Copilului pare sa ii fie greu cu ceva din ce se intampla la gradinita. Daca de la 2 ani a plans la fel, atunci poate ca ii era greu cu separarea de dumneavoastra sau poate ca ceva de la gradinita nu ii face bine. Intrebati-o pe cea mica cu ce ii e greu la gradi, ce nu ii place, de ce nu vrea sa stea la gradi? Poate ca este vorba de copii, poate despre relatia cu doamna educatoare, poate cev ao sperie din ce vede acolo. Ea va poate spune daca o intrebati cu griija si rabdare.

2. Fetita prefera sa stea cu tatal decat sa mearga la gradinita. Asadar cea mica isi doreste, are nevoie, sa petreaca timp cu tatal. Incercati sa petreceti mai mutl timp impreuna, timp in care sa va jucati. Si cu dumneavoastra, si cu tatal. Timpul cu parintii este foarte important. El este cu atta mai util daca in aceasta perioada oricta de scurta este, nu exista foarte multe interdictii, daca fiecare este liber sa isi exprime dorinta, ce anume vrea sa se joace de exemplu, si se incearca sa se tina cont de opinia fiecaruia. Nu rasfatati copilul facand doar ce vrea acesta, dar nici nu il fortati sa faca doar ce considerati dumneavoastra ca este util. Cautati un echilibru intre cele doua. In articolul Alternative la pedepse de pe site, aveti cateva paragrafe despre cum sa tineti cont atta de copil, cat si de dumneavoastra.

3. Inteleg ca a venit pe lume un fratior/ surioara? Chiar daca urmeaza sa aiba un fratior sau o surioara, sau daca deja cel mic a venit, acest lucru poate trezi panica in mintea si inima fetitei si metaforic ea poate gandi asa: Daca mami/ tati nu ma va mai iubi la fel de mult? Daca ma duc la gradi si ea/el sta doar cu bebele si uita de mine. Trebuie sa fiu mereu cu ei sa nu imi pierd locul. Astfel copilul se poate agata de parinti in maniera in care povestiti. Exista gelozie fata de cel mic sau fata de viitorul bebelus? Perioada in care apare un nou membru in familie poate fi dificila pentru ceilalti copiii. Ei au nevoie de asigurari si de mai mult timp decat inainte.

Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela, 16.05.2013 14:26
Cum sa evitam pedepsele pentru copii?
Am inteles ca nu trebuie sa pedepsesti, ameninti sau santajezi copilul. Dar totusi cum poti face pentru ca el sa faca ceea ce ii spui? Sunt situatii in care trebuie sa te asculte AICI si ACUM. Cum il determini sa faca ceea ce trebuie?
FamClub.ro a raspuns: (28.05.2013 12:53)
Mihaela, pentru a gasi raspuns la intrebarea ta te rugam sa citesti acest articol:

Atitudini sanatoase in educatia copiilor (1). Cu ce inlocuim pedepsele?

De asemenea, te invitam sa urmaresti rubrica "UN PIC DE PSIHOLOGIE", sustinuta de psihologul Mihaela Poliana Aniculaesei de la Dezvoltare Creativa, rubrica in care poti gasi articole utile pe teme legate de psihologia copilului si sfaturi pentru o educatie sanatoasa.
Valentina, 23.05.2013 15:05
Este normal negativismul?
Buna ziua. Sunt mamica unui baietel de 6 ani si de cateva luni, de cate ori ne intalnim cu vreun cunoscut, nu se lasa pana nu ii spune ceva rau.

Exemplele sunt nenumarate:
- unei prietene insarcinate i-a spus ca va naste un copil urat
- ne-am intalnit cu fosta lui bona si a scos limba la ea
- bunicilor le striga in telefon "nu te iubesc"
- altei cunostinte i-a spus sa plece ca e batrana si urata
- a fost servit cu cirese de o prietena a mea si i-a spus ca nu mananca din mana ei, pentru ca este un om "oribil".

Si multe multe altele... practic de fiecare data cand ne intalnim cu cineva. Imi e si frica sa mai merg cu el pe undeva, ca ma pune in niste situatii foarte penibile.

Este doar o faza a copilariei, sau trebuie sa ma ingrijorez? Oare de ce face el aceste lucruri? Oare el chiar gandeste rau despre oameni? Cum sa-l invat sa se poarte frumos?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Buna ziua,

Negativismul ca perioada in dezvoltarea copilului nu exista sub aceasta forma. Negativismul care apare la varsta de aproximativ 3 ani se mai numeste si perioada "Nu"- ului, in care copilul refuza aproape orice ii propune adultul.

Incercand sa descopere cine este el, refuza orice din jur, spunand metaforic "Nu ca tine, ci ca mine. Eu sunt diferit de tine." In aceasta perioada nu apar raspunsuri ca cele descrise de dumneavoastra, copilul nu spune lucruri urate despre ceilalti sau despre ceea ce este in jur, ci doar refuza ceea ce i se propune.

In cazul baietelului dumneavoastra, pare sa fie vorba despre altceva. Cand copiii ranesc pe cei din jur, asta arata ca ei sunt raniti de altcineva, cand copiii jignesc, inseamna ca cineva i-a jignit. Cand copii spun "Esti urat, rau", inseamna ca se simt amenintati si ataca nediscriminativ pe ceilalti pentru a se apara.

Verificati daca in educatia si cresterea celui mic exista persoane care il jignesc, critica, tipa la el, lovesc, abuzeaza, umilesc sau rad de el: educatori, bunici, vecini, alti copii mai mari, etc. Uneori se poate intampla asta cu cele mai bune intentii. Adultii uneori nu stiu cum sa se comporte cu cel mic cand acesta face cate o greseala, si ajung sa ii spuna ca este rau, obraznic fara a il ajuta sa invete cum sa faca lucrurile altfel. Copilul se simte agresat si simte nevoia sa agrese la randul lui pe cei din jur.

Dar, nu in ultimul rand, verificati cu cel mic. Intrebati-l ce il face sa le spuna celor din jur lucruri urate, lui cine i-a vorbit vreodata asa? Incercati sa nu il certati pentru vorbele sale, pentru ca nu ati face decat sa ii criticati comportamentul. Copilul se va inchide caci ii va fi teama sa va spuna ce gandeste de frica sa nu fie certat si mai tare. Vorbiti-i cu blandete si deschidere.

Cand copilul este agresiv verbal sau fizic cu cei din jur, arata ca in interiorul sau exista o suferinta. Este perfect justificat sa va intrebati daca este normal comportamentul sau. Nu, nu este! Cautati motivul pentru care cel mic simte nevoia sa ii raneasca prin vorbele sale pe cei din jur.

Va astept sa ne impartasiti care este rezultatul cautarilor dumneavoastra. Si ceilalti parinti pot invata din experienta traita.

Cu drag,
Mihaela Poliana Aniculaesei
Iuliana, 15.05.2013 13:36
Educatia sexuala in scoala
Buna ziua, as vrea sa va intreb ce parere aveti despre mult controversata educatie sexuala facuta in scoala. In ce masura poate fi ea utila? Nu este mai bine ca fiecare parinte sa aiba un control cat mai exact al informatiei pe care copilul o primeste despre acest subiect sensibil, ca sa-i poata oferi propriului copil educatia sexuala pe care el - parintele - o considera adecvata?
Mihaela Poliana Aniculaesei
Mihaela Poliana Aniculaesei
Psihoterapeut gestalt
HipoPlay
Psiholog clinician
Educatia sexuala facuta in scoala este realizata de persoane din cadul diferitelor organizatii care au ca scop educarea sexuala a copiilor. Majoritatea acestor asociatii sau organizatii au persoane implicate si calificate pentru a putea discuta competent cu copiii si adolescentii. Faptul ca se deruleaza astfel de programe ii poate incuraja si stimula si pe parinti sa discute cu copiii lor. Asadar, atata timp cat subiectul este abordat intr-un mod corect, acest lucru poate fi util atat copiilor cat si parintilor.

Cred ca sunt multe familii in care subiectul sexualitate este inca o tema pe care parintii nu stiu cum sa o abordeze, motiv pentru care este evitata sau amanata pana cand copilul afla din alte surse. Daca acesta va afla din surse oficiale (scoala, organizatii specializate, grupuri de dezvoltare, etc.) exista mai mari sanse ca informatia transmisa sa fie corecta si cat mai putin incarcata cu etichete negative. Organizatiile pot fi privite ca un sprijin care vine in ajutorul parintilor si copiilor. Cu cat se discuta cat mai deshis si in cat mai multe medii despre acest subiect, cu atat se transmite mai mult mesajul ca subiectul si dificultatile care pot sa apara legate de sexualitate au solutii si pot fi abordate intr-un mod relaxat.

Pe de alta parte, daca va fi introdusa aceasta materie in curricula scolara, acest lucru nu impiedica parintii sa discute cu cei mici despre procreeere si sexualitate. Un control exact nu cred ca se poate exercita si poate nici nu este de dorit. Modul in care copilul interpreteaza totul este atat de personal si experientele prin care trece sunt atat de variate, incat dorinta de a controla acest lucru nu va duce decat la esec. Educatia sexuala inca nu este introdusa in programul scolilor de stat din informatiile pe care am reusit sa le obtin.


FashionAgenda.ro
FashionAgenda.ro
Util pentru mamici
Cauti cea mai buna gradinita pentru copilul tau?

Te ajutam sa te orientezi!
Util pentru mamici
Cauti cea mai apropiata scoala pentru copilul tau?

Te ajutam sa te orientezi!
Util pentru familia ta
Peste 8.000 de cabinete medicale si clinici medicale din toata tara, pentru sanatatea ta.



Cauta

ULTIMELE COMENTARII

cristian, 22.12.2015 15:19
Masa potrivita pentru dining-ul tau
Si eu sunt interesat de a doua ...cea de culoare zebrano. Daca imi put...

Bianca Dumea, 20.12.2015 13:49
Stil de vedeta - Cheryl Cole
Buna! Mai este pe stoc aceasta rochie? Si daca da, o putem comanda on...

damian stratica, 8.12.2015 20:33
Bichonul Maltez. Jucaus, inteligent si plin de viata
Buna ziua am vazut anunt pe net de catel bishon si as vrea unul....

doina, 4.12.2015 14:53
Bichonul Maltez. Jucaus, inteligent si plin de viata
Este minunat sa vezi influenta pozitiva a unui bichon in orice familie...

Cristina, 25.11.2015 13:52
Unde poti reclama un caz de malpraxis?
Tot la Colegiul Medicilor se reclama si atitudinea si comportamentul n...

ciocan mirela, 21.10.2015 17:06
Intreaba psihologul
Buna ziua, va rog frumos sa-mi dati un sfat, o solutie la ceea ce va v...

Romania, 21.09.2015 00:21
Te indragostesti prea repede?
Initial este bine ca ratiunea sa primeze intr-o relatatie. Ca sa poti ...

Ghiga ileana, 3.09.2015 21:40
Bichon Havanez. Un catelus inteligent, activ si prietenos
Oameni buni am si eu un bisonel havanez, i-am facut deparazitari si 2 ...

mihasan loredana, 20.08.2015 09:30
Unde poti reclama un caz de malpraxis?
copilul meu la varsta de 11 ani acum are 15, a fost operat la spitalul...

Mihaela Poliana Aniculaesei, 12.08.2015 23:35
Intreaba psihologul
Buna Kristiana, Mesajul dumneavoastra este foarte complex si apreciez...
Email:
Abonare

CURIOZITATI

Stiati ca...?
Stiati ca...?Branza sau ciocolata, daca sunt consumate la sfarsitul mesei, ambele alimente protejeaza dintii impotriva cariilor? Branzeturile neutralizeaza acizii din gura, care ataca smaltul si pot genera carii. 
citeste

HOME CUPLU COPII SANATATE CASA CULINAR STIL DE VIATA
Copyright © 2012 - FamClub.ro. Toate drepturile rezervate. top | Echipa | Contact | Termeni si conditii

Email Invalid

Adresa de email pe care ati introdus-o este invalida.

Va rugam sa introduceti o adresa de email corecta.

×

inchide [x]